Pilda nunții fiului de împărat
„Mulți sunt chemați, dar puțini aleși.”
1. Dumnezeu ne cheamă pe toți la ospăț
Mântuitorul ne vorbește astăzi despre un împărat care face nuntă fiului său și trimite slujitorii să-i cheme pe cei invitați.
Este imaginea Împărăției lui Dumnezeu.
Împăratul este Dumnezeu Tatăl, Fiul este Hristos, iar nunta este împărtășirea omului cu Dumnezeu și intrarea în Împărăția cerurilor.
Și primul lucru pe care trebuie să-l înțelegem este acesta:
Dumnezeu nu ne-a creat pentru iad, ci pentru Împărăție.
Dumnezeu ne cheamă pe fiecare.
Ne cheamă prin Sfânta Biserică.
Ne cheamă prin Sfânta Liturghie.
Ne cheamă prin Evanghelie.
Ne cheamă prin oamenii pe care îi pune lângă noi.
Ne cheamă prin încercări.
Ne cheamă uneori chiar și prin suferință.
Dar întrebarea este:
Noi mai auzim chemarea lui Dumnezeu?
2. Ce au făcut cei chemați?
Evanghelia spune ceva foarte trist:
„Iar ei, nebăgând de seamă, s-au dus: unul la țarina sa, altul la neguțătoria lui.”
Nu spune că au devenit atei.
Nu spune că L-au urât pe Dumnezeu.
Pur și simplu…
au avut alte lucruri de făcut.
Unul avea ogorul.
Altul avea afacerea.
Altul avea treburile lui.
Și aici este una dintre cele mai mari probleme ale omului contemporan:
nu neapărat că Îl urâm pe Dumnezeu, ci că nu mai avem timp pentru Dumnezeu.
„Părinte, sunt ocupat.”
„Am serviciu.”
„Am familie.”
„Am probleme.”
„Mai merg și eu când pot.”
Și trece o duminică…
Apoi încă una…
Și încet-încet, Dumnezeu ajunge pe ultimul loc.
Întrebare pentru noi:
Dacă Dumnezeu ne-ar cere astăzi să-I arătăm cât timp I-am dat Lui în ultima săptămână, ce I-am putea arăta?
3. Dumnezeu ne invită, dar nu ne obligă
Observați ceva extraordinar în pildă:
Dumnezeu invită.
Nu forțează.
Dumnezeu spune:
„Veniți!”
Dar omul poate răspunde:
„Nu.”
Aceasta este libertatea pe care Dumnezeu ne-a dat-o.
Putem veni la Biserică.
Putem să ne rugăm.
Putem să ne spovedim.
Putem să ne împărtășim.
Putem să iertăm.
Putem să facem bine.
Dar putem și să refuzăm.
Și de multe ori omul spune:
„Mai am timp.”
Aceasta este una dintre cele mai periculoase minciuni pe care ni le spune sufletul.
„La bătrânețe mă apropii de Dumnezeu.”
„Mai târziu mă spovedesc.”
„Mai târziu mă schimb.”
„Mai târziu mă rog.”
Dar nimeni dintre noi nu știe dacă acel „mai târziu” va mai veni.
4. Omul care a venit fără haină de nuntă
Aici este partea cea mai profundă a Evangheliei.
Împăratul intră și vede un om care nu avea haină de nuntă.
Și îl întreabă:
„Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?”
Omul nu răspunde nimic.
Ce este această haină?
Este viața curată, pocăința, faptele bune, iubirea și schimbarea inimii.
Nu este suficient să spunem:
„Eu sunt creștin.”
Nu este suficient să avem certificatul de botez.
Nu este suficient să purtăm cruce la gât.
Nu este suficient să venim din când în când la Biserică.
Dumnezeu ne întreabă:
„Unde este haina sufletului tău?”
5. Cu ce haină venim înaintea lui Dumnezeu?
Aici putem să ne oprim puțin și să ne cercetăm fiecare.
Cu ce haină venim noi la Dumnezeu?
Dacă haina noastră este pătată de mânie…
De ce nu o spălăm prin iertare?
Dacă este pătată de ură…
De ce nu o spălăm prin iubire?
Dacă este pătată de păcat…
De ce nu mergem la spovedanie?
Dacă este ruptă de nepăsare…
De ce nu începem să ne rugăm?
Dacă ne-am îndepărtat de Dumnezeu…
De ce nu ne întoarcem?
Dumnezeu nu ne cere să venim perfecți.
Ne cere să venim cu inimă sinceră și cu dorința de a ne schimba.
6. Biserica este locul unde ne pregătim pentru această nuntă
Sfânta Liturghie nu este doar o obișnuință de duminică.
Este o pregustare a Împărăției.
Când venim la Sfânta Liturghie, venim la ospățul lui Hristos.
De aceea nu ar trebui să venim doar cu trupul.
Trupul să fie în biserică, dar și mintea și inima să fie aici.
Să nu fim ca omul din Evanghelie care a venit la nuntă, dar nu avea haină de nuntă.
Să nu fim oameni care vin în Biserică, dar pleacă din Biserică exact cum au venit.
Să nu venim doar ca să spunem:
„Am fost și duminica aceasta la biserică.”
Ci să plecăm cu ceva schimbat în noi.
Cu o hotărâre.
„De astăzi voi ierta.”
„De astăzi mă voi ruga.”
„De astăzi mă voi spovedi.”
„De astăzi voi fi mai atent cu familia mea.”
„De astăzi voi încerca să nu mai rănesc.”
Aceasta înseamnă să ne îmbrăcăm în haina de nuntă.
7. „Mulți sunt chemați, dar puțini aleși”
Această ultimă frază a Evangheliei poate să ne sperie:
„Mulți sunt chemați, dar puțini aleși.”
Dumnezeu îi cheamă pe toți.
Dar nu toți răspund chemării.
Și poate că astăzi trebuie să ne punem o întrebare foarte simplă:
„Eu răspund chemării lui Dumnezeu?”
Nu vecinul.
Nu copilul.
Nu soțul sau soția.
Nu omul de lângă mine.
Eu.
Încheiere – pentru suflet
Fraților,
poate că Dumnezeu ne-a chemat de multe ori și noi am amânat.
Poate că ne-a chemat printr-o boală.
Prin moartea cuiva drag.
Prin o suferință.
Prin un cuvânt auzit într-o predică.
Prin un copil.
Prin un necaz.
Prin o bucurie.
Prin cineva care ne-a spus:
„Hai la biserică!”
Și noi am tot amânat.
Dar Dumnezeu încă ne cheamă.
Ospățul încă este pregătit.
Ușa încă este deschisă.
Hristos încă ne spune:
„Veniți!”
Să nu așteptăm ziua în care vom spune:
„Doamne, acum vreau să vin!”
iar timpul nostru pe pământ să se fi terminat.
Să venim astăzi.
Să ne întoarcem astăzi.
Să iertăm astăzi.
Să ne rugăm astăzi.
Să ne spovedim astăzi.
Să ne împăcăm astăzi.
Pentru că poate cea mai importantă întrebare pe care ne-o pune Evanghelia de astăzi nu este:
„Cine este chemat?”
Ci:
„Tu ce faci cu chemarea lui Dumnezeu?”
Doamne, ajută-ne să auzim chemarea Ta și să venim la ospățul Tău îmbrăcați în haina curată a credinței, a pocăinței și a iubirii. Amin.
