„Via lui Dumnezeu și lucrătorii ei”
Text: Matei 21, 33-44
1. INTRODUCERE – VIA ESTE LUMEA PE CARE DUMNEZEU NE-A ÎNCREDINȚAT-O
Mântuitorul spune această pildă:
„Era un om oarecare stăpân de casă, care a sădit vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a zidit turn și a dat-o lucrătorilor…”
Să ne întrebăm: Cine este stăpânul?
Este Dumnezeu.
Ce este via?
La început, via este poporul lui Dumnezeu, dar putem înțelege astăzi via și ca fiind lumea, Biserica, familia noastră, sufletul nostru, viața pe care Dumnezeu ne-a dat-o.
Dumnezeu ne-a dat toate cele necesare.
Ne-a dat:
- viață;
- familie;
- sănătate;
- credință;
- Biserică;
- Sfânta Scriptură;
- Sfintele Taine;
- oameni care ne-au învățat binele.
Observați ceva foarte important: Dumnezeu nu ne-a dat viața ca să fim stăpâni absoluți peste ea, ci ca să fim lucrători.
Noi spunem adesea:
„Viața mea, fac ce vreau cu ea!”
Dar Evanghelia ne spune altceva:
Viața mea este darul lui Dumnezeu și eu sunt lucrătorul, nu proprietarul.
2. DUMNEZEU AȘTEAPTĂ ROADE
Stăpânul pleacă și apoi trimite slujitorii să primească roadele viei.
Dar lucrătorii îi bat, pe unul îl omoară, pe altul îl lovesc, pe altul îl ucid.
Și aici este marea întrebare:
„Ce roade Îi dăm noi lui Dumnezeu?”
Dumnezeu ne-a dat viață.
Ce roade vede în viața noastră?
Ne-a dat o familie.
Este familia noastră mai aproape de Dumnezeu datorită nouă?
Ne-a dat copii.
I-am învățat să se roage?
Ne-a dat sănătate și putere.
Le folosim pentru bine sau numai pentru noi?
Ne-a dat o Biserică.
Venim doar când avem nevoie de ceva sau venim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu?
Ne-a dat timp.
Cât timp Îi oferim lui Dumnezeu?
Uneori avem timp pentru telefon, televizor, internet, serviciu, prieteni, treburi…
Dar spunem:
„Părinte, n-am timp să mă rog.”
Problema nu este întotdeauna că nu avem timp.
Problema este că nu mai avem timp pentru Dumnezeu.
3. PĂCATUL LUCRĂTORILOR: AU UITAT CĂ VIA NU ERA A LOR
Lucrătorii ajung să creadă că via le aparține.
Și acesta este unul dintre cele mai mari pericole ale omului:
Să primească darul lui Dumnezeu și să-L uite pe Dumnezeu.
Dumnezeu ne dă casa și noi uităm Cine ne-a dat-o.
Ne dă pâinea și uităm să-I mulțumim.
Ne dă sănătate și uităm să venim la biserică.
Ne dă copii și uităm să-i apropiem de Dumnezeu.
Ne dă ani mulți și, în loc să spunem:
„Doamne, Îți mulțumesc!”,
ajungem să spunem:
„Eu am făcut! Eu am muncit! Eu am câștigat!”
Dar Sfântul Apostol Pavel spune:
„Ce ai, pe care să nu-l fi primit?”
Tot ceea ce avem este, în ultimă instanță, primit.
4. SLUJITORII TRIMIȘI DE DUMNEZEU
Cine sunt slujitorii pe care îi trimite stăpânul?
În sensul profund al pildei, sunt proorocii, oamenii lui Dumnezeu, cei care au chemat poporul la pocăință.
Iar la sfârșit, tatăl îl trimite chiar pe fiul său.
„Pe fiul meu îl vor rușina.”
Fiul este Mântuitorul Iisus Hristos.
Și aici pilda devine cutremurătoare.
Dumnezeu nu renunță imediat la om.
Trimite oameni.
Trimite semne.
Trimite mustrări.
Trimite încercări.
Trimite un preot.
Trimite un om care ne spune un cuvânt bun.
Trimite uneori chiar și o suferință care ne face să ne oprim din drumul nostru și să ne întrebăm:
„Oare unde mă îndrept?”
Dar întrebarea este:
Îl mai ascultăm pe Dumnezeu când ne vorbește?
5. „PIATRA PE CARE NU AU LUATO-O IN SEAMA ZIDITORII…”
Mântuitorul spune:
„ PIATRA PE CARE NU AU LUATO-O IN SEAMA ZIDITORII, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului.”
Această piatră este Hristos.
Oamenii L-au respins, L-au răstignit, L-au considerat nefolositor.
Dar tocmai El devine piatra de temelie a Bisericii și a mântuirii noastre.
Și aici avem ceva foarte important pentru viața noastră:
Nu putem construi o viață adevărată fără Hristos.
Putem avea casă frumoasă.
Putem avea bani.
Putem avea mașină.
Putem avea serviciu bun.
Putem avea toate lucrurile pe care lumea le consideră importante.
Dar dacă Hristos lipsește din temelie, la un moment dat construcția se clatină.
6. CEA MAI IMPORTANTĂ ÎNTREBARE: CE FEL DE LUCRĂTORI SUNTEM?
Pilda nu este doar despre „acei oameni răi”.
Este despre noi.
Să nu plecăm din biserică spunând:
„Ce bine că Evanghelia asta se potrivește cu vecinul meu!”
Ci să spunem:
„Doamne, eu ce fel de lucrător sunt?”
Sunt lucrătorul care muncește în via lui Dumnezeu?
Sau sunt cel care vrea să ia totul pentru el?
Sunt omul care aduce roade?
Sau doar ocup loc în vie?
Și care sunt roadele?
Credința.
Rugăciunea.
Iertarea.
Milostenia.
Răbdarea.
Bunătatea.
Postul.
Spovedania.
Împărtășirea.
Dragostea față de aproapele.
Acestea sunt roadele pe care Dumnezeu le caută.
7.IN FINAL – „DOAMNE, FĂ-MĂ LUCRĂTOR BUN!”
Fraților, într-o zi, fiecare dintre noi va auzi întrebarea:
„Ce ai făcut cu via pe care ți-am încredințat-o?”
Nu ne va întreba Dumnezeu câți bani am strâns.
Nu ne va întreba ce mașină am avut.
Nu ne va întreba cât de important am fost în ochii oamenilor.
Ci:
„Ce roade ai adus?”
Ai iubit?
Ai iertat?
Ai ajutat?
Ai crescut un copil în credință?
Ai întors pe cineva spre Dumnezeu?
Ai venit la biserică?
Te-ai rugat?
Ai avut grijă de sufletul tău?
De aceea, să nu cerem doar:
„Doamne, mai dă-mi!”
Ci să spunem și:
„Doamne, ajută-mă să folosesc bine ceea ce mi-ai dat!
„Doamne fie voia Ta!”
Să-I spunem lui Dumnezeu:
„Doamne, viața mea este via Ta.
Familia mea este via Ta.
Copiii mei sunt darurile Tale.
Sănătatea mea este darul Tău.
Timpul meu este al Tău.
Ajută-mă să fiu un lucrător bun și, atunci când vei veni să cauți roadele, să nu vin cu mâinile goale.”
Amin.
