RÂNDUIALA SPOVEDANIEI

[R]Se cuvine ca duhovnicul, primind pre cei ce vin a se mărturisi, să-i cheme unul câte unul, iar nu doi sau mai mulți, și însuși stând înaintea Icoanei Domnului Hristos, îmbrăcat în toate veștmintele preoțești, și chiar de ar fi vreo grabă, fără Epitrahil și Felon să nu îndrăznească a mărturisi pre nimeni. Începutul se face așa:[/R]

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, și după: Tatăl nostru…, Că a Ta este Împărăția…, apoi: Doamne miluiește (de 12 ori), Mărire…, Și acum…, Veniți să ne închinăm…, și după Psalmul 50, Miluiește-mă Dumnezeule…, Troparele: Miluiește-ne pre noi Doamne…, Doamne miluiește-ne pre noi…, Ușa milostivirii…,

[R]Apoi citește celui ce se mărturisește această rugăciune de iertare:
Pleacă-ți capul și plecându-l să-i citești rugăciunea aceasta:
Domnului să ne rugăm.[/R]

Doamne Dumnezeule, Cela ce ești mântuirea robilor Tăi, milostive, Îndurate și Îndelung-Răbdătorule, Căruia îți pare rău de răutățile noastre și nu voiești moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu; Însuți și acum îndură-Te asupra robului Tău (N), și-i dă lui chip de pocăință, iertare păcatelor și dezlegare, iertându-i toată greșeala cea de voie și cea fără de voie; împacă-l și-l unește cu Sfintele Tale Biserici, întru Hristos Iisus Domnul nostru, cu Carele împreună Ți se cuvine stăpânire și mare cuviință în veci, Amin.

[R]Și terminând rugăciunea să zici Ectenia:[/R]
Miluiește-ne pre noi Dumnezeule…
Încă ne rugăm pentru lăsarea și iertarea păcatelor robului lui Dumnezeu (N), și pentru ca să i se ierte lui toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Că Domnul Dumnezeu să-i dăruiască lui iertare păcatelor și timp de pocăință.
Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Duh, acum și pururi și în vecii vecilor, Amin.

[R]Și face apolisul:[/R]
Mărire Ție Hristoase Dumnezeule nădejdea noastră, mărire Ție.

[R]După aceea punând mâna pre capul lui, dezleagă pre cela ce se căiește, căruia îi citește plinirea Tainei Sfintei Mărturisiri.[/R]

Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu darul și cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pre tine, fiule (N), și să-ți lase ție toate păcatele, și eu nevrednicul Preot și duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert, și te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.

[R]Și zicând sfârșitul dezlegării acesteia, însemnă chipul crucii cu mâna binecuvântând pre cela ce se căiește.
Apoi:[/R] Cuvine-se cu adevărat să te fericim…, [R]și așa eliberându-l în pace, să-i dai canonul potrivit păcatelor lui; și de va fi făcut păcate mai multe și mai mari, îi dai canon mai mare, adică să fie oprit de la Sfânta Împărtășire mai mulți ani, iară păcatele cele mai ușoare să i le ierți din cauza canonului celui mai mare, ce i s-a dat.

[R]Pentru păcatele cele mari sfătuiește-l așa:[/R]
Fiule, atâția ani poruncesc Dumnezeieștii Părinți să nu te împărtășești cu Sfintele Taine, ci numai să bei agheasmă mare; și de vei ține să nu te împărtășești, ți se vor dezlega păcatele tale; iar de vei îndrăzni peste porunca Sfinților Părinți, ca să te împărtășești, te vei socoti al doilea Iuda. Iar de vei fi bolnav și tare slab, temându-te de moarte, atunci să te împărtășești; și de te vei însănătoși, iarăși vei rămâne în anii ce ți s-au poruncit, până vei împlini canonul. Iar dacă te vei împărtăși de frica morții, plinind canonul cel dintâi, ți se va socoti alt canon pentru împărtășire și-l vei plini și pre acela.

[R]Să socotești și aceasta, duhovnice:[/R]
Că de va fi părăsit omul păcatul, dintru aceeași vreme să ia și canonul. De pildă: un om a făcut păcat de moarte; ucidere, sau preacurvie, pentru care zece ani este lipsit de Sfânta Împărtășire. Pre acesta să-l întrebi, și de se va fi părăsit de doi ani de acel păcat, să-i dai opt ani, scăzându-se cei doi; iar de se va fi părăsit de cinci ani, și la altele tot asemenea scădere să faci. Căci după cum zice Marele Vasilie, în cât timp va face omul păcatul și nu se va împărtăși nu i se socotește deloc canonul și de se va întâmpla ca iarăși să cadă în păcat, iarăși se cuvine a se da din început canonul. Dar de se va întâmpla să cadă într-alt păcat mai înainte de terminarea canonului, ce i s-a dat, se cuvine a socoti, care ani ai canonului pentru păcatul făcut sunt mai mulți, și să-l canonisești cu aceștia pentru amândouă păcatele; și după facerea păcatului din urmă, de se va fi oprit de la sine, sau de vreun duhovnic de Sfânta Împărtășire, acei ani și timpul să-i socotești, ca mai sus, în numărul anilor canonului ce-l vei da.

[R]Ia în observare și acesta:[/R]
De va fi acel om cu bună cucernicie, și va vrea să facă în toate zilele mătănii după putință, să-i ierți lui un an din numărul anilor opriți pentru împărtășire; și de va vrea să facă milă săracilor după putere, să-i ierți și alt an. De va posti miercurea și vinerea, după porunca Sfinților Apostoli, să-i mai ierți și alt an. De va fi de vârstă mai tânăr de treizeci ani, să-i lași și alt an; de va fi mai jos de douăzeci ani; mai puțin să-l canonisești. Iar de va vrea să se pocăiască de păcate și să se facă călugăr, atunci să-i ierți a treia parte din canon. Dacă va vrea să meargă în mănăstire de obște, să-i lași jumătate din canon. Iar dacă va cădea după ce a luat chipul călugăriei, atunci să le facă deplin.