Iubiți credincioși,
Astăzi prăznuim una dintre cele mai iubite și mai importante sărbători ale Bisericii: Adormirea Maicii Domnului.
Și poate că cineva se întreabă:
De ce spunem „Adormirea” și nu „moartea” Maicii Domnului?
Pentru că, pentru creștin, moartea nu este sfârșitul.
Când omul trăiește cu Dumnezeu, moartea devine o trecere. De aceea Mântuitorul ne spune că moartea trupului este asemenea unui somn, pentru că va veni ziua învierii.
Iar Maica Domnului este cea dintâi care ne arată, după Fiul ei, că viața adevărată nu se termină la mormânt.
1. Maica Domnului – omul care L-a pus pe Dumnezeu pe primul loc
Să ne gândim puțin la viața Maicii Domnului.
Ce a făcut ea extraordinar?
Nu a avut bogății.
Nu a avut funcții.
Nu a avut putere lumească.
Nu a căutat să fie admirată de oameni.
A avut însă ceva mult mai important:
o inimă curată și deplin încredințată lui Dumnezeu.
Când Arhanghelul Gavriil i-a vestit că va naște pe Fiul lui Dumnezeu, Maica Domnului nu a spus:
„Dar mie ce-mi iese?”
„Ce vor spune oamenii?”
„Ce se va întâmpla cu viața mea?”
Ci a spus:
„Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”
Aceasta este una dintre cele mai mari lecții ale sărbătorii de astăzi.
Întrebare pentru noi:
Cât din viața mea Îi aparține lui Dumnezeu?
Când Dumnezeu îmi cere ceva prin conștiință, prin Biserică, prin Evanghelie, eu spun:
„Doamne, fie voia Ta”?
Sau spun:
„Doamne, fie voia mea, iar dacă se poate, binecuvântează Tu ce am hotărât eu”?
Maica Domnului ne învață că adevărata fericire începe atunci când omul spune:
„Doamne, nu cum vreau eu, ci cum voiești Tu.”
2. Maica Domnului a cunoscut și bucuria, și durerea
Uneori avem impresia că omul care Îl are pe Dumnezeu aproape nu mai are probleme.
Maica Domnului ne arată că nu este așa.
Ea L-a născut pe Hristos, dar a cunoscut sărăcia Betleemului.
A fost Maica Fiului lui Dumnezeu, dar a trebuit să fugă în Egipt.
L-a văzut pe Fiul ei făcând minuni, dar L-a văzut și batjocorit.
L-a văzut primit de oameni, dar L-a văzut și răstignit.
Și aici este ceva extraordinar.
Maica Domnului nu a fugit de lângă Cruce.
Când aproape toți au fugit, ea a rămas.
O mamă nu-și părăsește copilul atunci când îi este greu.
Și Maica Domnului a stat lângă Crucea Fiului ei.
De aceea putem să-i spunem:
„Maica Domnului, tu înțelegi durerea mea.”
Când plânge o mamă pentru copilul ei, Maica Domnului înțelege.
Când un tată își vede copilul pe un drum greșit, Maica Domnului înțelege.
Când cineva este bolnav și suferă, Maica Domnului înțelege.
Când cineva își pierde soțul, soția, copilul sau părinții, Maica Domnului înțelege.
Pentru că ea însăși a stat lângă Cruce.
3. De ce este atât de iubită Maica Domnului?
Pentru că ea nu ne îndepărtează de Hristos.
Dimpotrivă.
Maica Domnului ne conduce întotdeauna către Fiul ei.
La nunta din Cana Galileii, ea spune:
„Faceți orice vă va spune El.”
Aceasta este întreaga misiune a Maicii Domnului.
Nu spune:
„Faceți ce vă spun eu și uitați de Hristos.”
Ci:
„Faceți ce vă spune El.”
De aceea, dacă o iubim cu adevărat pe Maica Domnului, trebuie să-L iubim pe Hristos.
Dacă îi cinstim icoana, trebuie să-i ascultăm și exemplul.
Dacă îi cerem ajutorul, trebuie să-i urmăm credința.
Nu este suficient să avem icoana Maicii Domnului în casă.
Trebuie să avem și viața ei în sufletul nostru.
4. Adormirea Maicii Domnului – mângâiere pentru omul care se teme de moarte
Iubiți credincioși,
Există o frică pe care aproape fiecare om o are: frica de moarte.
Ne temem de moarte pentru că nu știm ce este dincolo.
Dar astăzi Biserica ne pune înainte chipul Maicii Domnului.
Ea adoarme în Domnul.
Și ce se întâmplă?
Fiul ei o primește.
De aceea, pentru creștin, mormântul nu este un zid fără ieșire.
Mormântul este doar o trecere.
De aceea, când mergem la cimitir și vedem crucile celor dragi, să nu spunem:
„Totul s-a terminat.”
Ci să spunem:
„Ne vom revedea în Împărăția lui Dumnezeu, dacă vom trăi în credință.”
Aceasta este speranța creștinului.
5. Maica Domnului ne învață cum trebuie să murim: împăcați cu Dumnezeu
Să ne punem o întrebare serioasă:
Dacă Dumnezeu ne-ar chema astăzi, suntem pregătiți?
Nu știm ziua.
Nu știm ceasul.
Nu știm cât mai avem.
Știm doar că într-o zi fiecare dintre noi va trebui să treacă din această viață.
De aceea, să nu lăsăm pocăința pe mâine.
Să nu spunem:
„La bătrânețe mă duc mai mult la biserică.”
„Mai târziu mă spovedesc.”
„Mai târziu mă împac cu fratele meu.”
„Mai târziu mă las de păcat.”
Nu știm dacă mai există acel „mai târziu”.
Maica Domnului ne cheamă astăzi să ne pregătim sufletul.
Să ne spovedim.
Să ne împăcăm.
Să iertăm.
Să ne rugăm.
Să ne apropiem de Sfânta Împărtășanie cu pregătirea cuvenită.
Să ne întoarcem la Dumnezeu.
6. O întrebare simplă pentru fiecare dintre noi
Dacă Maica Domnului ar veni astăzi la noi și ne-ar întreba:
„Ce ai făcut cu viața pe care ți-a dat-o Dumnezeu?”
Ce am răspunde?
„Am muncit”?
Da.
„Am făcut bani”?
Poate.
„Am construit casă”?
Da.
„Am crescut copii”?
Da.
Dar mai departe?
„Ai iubit?”
„Ai iertat?”
„Ai ajutat?”
„Te-ai rugat?”
„Ai venit la biserică?”
„Ai avut grijă de sufletul tău?”
Pentru că, până la urmă, toate lucrurile pentru care ne consumăm astăzi vor rămâne aici.
Casa rămâne.
Mașina rămâne.
Banii rămân.
Funcția rămâne.
Dar sufletul merge înaintea lui Dumnezeu.
7. Maica Domnului – Maica tuturor celor care aleargă la ea
Iubiți credincioși,
De aceea, astăzi, să nu plecăm din biserică doar cu gândul:
„Ce frumoasă sărbătoare!”
Ci să plecăm cu o hotărâre.
Să spunem:
„Maica Domnului, ajută-mă să-mi schimb viața!”
Când copilul nostru este în primejdie:
„Maica Domnului, ocrotește-l!”
Când familia este în încercare:
„Maica Domnului, nu ne lăsa!”
Când suntem bolnavi:
„Maica Domnului, roagă-te pentru noi!”
Când suntem deznădăjduiți:
„Maica Domnului, ridică-ne!”
Și mai ales, când vom ajunge la sfârșitul vieții:
„Maica Domnului, nu mă lăsa singur în ceasul trecerii mele!”
Încheiere
Iubiți credincioși,
Astăzi Maica Domnului nu ne vorbește prin cuvinte.
Ne vorbește prin întreaga ei viață.
Ne spune:
Fiți curați.
Fiți smeriți.
Rugați-vă.
Iertați.
Iubiți.
Rămâneți lângă Hristos.
Și, mai ales, să nu ne fie frică de moarte atât de mult încât să uităm să ne fie frică de păcat.
Pentru că moartea trupească nu este cea mai mare tragedie.
Cea mai mare tragedie este să trăim fără Dumnezeu și să plecăm din această lume nepregătiți.
De aceea, în această zi binecuvântată, să-i cerem Maicii Domnului:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, nu ne lăsa pe noi, cei care alergăm la ocrotirea ta. Acoperă-ne cu cinstitul tău omofor, păzește familiile noastre, copiii noștri, pe cei bolnavi și pe cei întristați și, mai ales, ajută-ne să rămânem până la sfârșitul vieții aproape de Fiul tău, Domnul nostru Iisus Hristos.”
Iar atunci când va veni și pentru noi ceasul plecării din această lume, să putem adormi în pace, cu sufletul împăcat cu Dumnezeu, cu oamenii și cu propria noastră conștiință.
Maica Domnului să ne fie tuturor acoperământ, mângâiere și mijlocitoare înaintea Fiului ei.
Amin.
