1 octombrie
Iubiți credincioși,
Astăzi Biserica ne pune înainte o sărbătoare care este, în același timp, și foarte frumoasă, și foarte mângâietoare: Acoperământul Maicii Domnului.
Este o sărbătoare care ne vorbește despre un lucru de care fiecare dintre noi avem nevoie: ocrotire.
Pentru că, oricât de puternici ne-am crede, vine o vreme când înțelegem că nu putem singuri.
Avem nevoie de cineva care să ne apere.
Avem nevoie de cineva care să se roage pentru noi.
Avem nevoie de cineva care, atunci când noi nu mai știm ce să spunem, să spună pentru noi:
„Doamne, miluiește-l pe omul acesta!”
Și Biserica ne învață că Maica Domnului este cea care stă înaintea Fiului ei și se roagă pentru lume.
1. Ce înseamnă Acoperământul Maicii Domnului?
Sărbătoarea își are originea în vedenia Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, în biserica din Vlaherne, la Constantinopol.
Era noapte.
Biserica era plină de oameni care se rugau.
Și, în timpul privegherii, Sfântul Andrei a văzut-o pe Maica Domnului intrând în biserică, însoțită de sfinți și de îngeri.
A văzut-o apropiindu-se de altar și rugându-se îndelung pentru oameni.
Apoi, Maica Domnului și-a întins omoforul, adică acel acoperământ pe care îl purta, peste poporul care se afla în biserică.
Ce imagine extraordinară!
Maica Domnului își întinde acoperământul peste oameni.
De aceea, icoana praznicului este atât de puternică.
Nu este doar o imagine frumoasă.
Este o mărturisire a credinței Bisericii:
Maica Domnului se roagă pentru noi.
2. Dar cine are nevoie de acoperământ?
Poate cineva să spună:
„Eu sunt bine. Nu am nevoie.”
Fraților, fiecare om are nevoie de acoperământ.
Pentru că fiecare om are în viața lui o furtună pe care ceilalți nu o văd.
Unul are o boală.
Altul are un copil plecat departe.
Altul are un necaz în familie.
Altul are o problemă pe care nu o spune nimănui.
Altul vine la biserică și zâmbește, dar în sufletul lui plânge.
Și poate că astăzi, în această biserică, sunt oameni care au venit cu o durere despre care nu știe nimeni.
Dar Maica Domnului știe.
Ea vede lacrima pe care noi o ascundem.
Vede rugăciunea pe care nu reușim să o terminăm.
Vede mama care se roagă pentru copilul ei.
Vede tatăl care se roagă pentru familia lui.
Vede bătrânul care vine singur la biserică.
Vede omul care spune:
„Maica Domnului, ajută-mă, că nu mai pot!”
Și tocmai de aceea sărbătoarea de astăzi este atât de apropiată de sufletul nostru.
3. Maica Domnului nu ne promite o viață fără necazuri
Aici trebuie să înțelegem ceva foarte important.
Acoperământul Maicii Domnului nu înseamnă că, dacă ne rugăm, nu vom mai avea necazuri.
Creștinismul nu ne promite o viață fără cruce.
Ne promite că nu vom fi singuri sub cruce.
Și este o mare diferență.
Maica Domnului însăși a avut o viață plină de durere.
L-a văzut pe Fiul ei răstignit.
A stat lângă Cruce.
A văzut nedreptatea, batjocura, suferința și moartea Fiului ei.
Dar nu a fugit.
A rămas lângă El.
De aceea, atunci când noi trecem prin suferință, Maica Domnului ne poate înțelege durerea.
Ea știe ce înseamnă să plângi.
Știe ce înseamnă să aștepți.
Știe ce înseamnă să nu înțelegi de ce se întâmplă un lucru.
Și tocmai de aceea alergăm la ea.
4. „Acoperă-ne pe noi!”
Uitați-vă la un copil mic.
Când se sperie, unde aleargă?
La mama lui.
Nu știe să explice.
Nu face teologie.
Nu spune discursuri.
Pur și simplu aleargă și se ascunde în brațele mamei.
Așa trebuie să facem și noi.
Când ne este greu:
„Maica Domnului, acoperă-mă!”
Când copilul nostru este bolnav:
„Maica Domnului, acoperă-l!”
Când familia este în ceartă:
„Maica Domnului, adu pace!”
Când avem un necaz:
„Maica Domnului, nu mă lăsa!”
Când suntem ispitiți:
„Maica Domnului, păzește-mă!”
Când vine ceasul morții:
„Maica Domnului, fii lângă mine!”
Aceasta este rugăciunea unui creștin.
5. Dar noi trebuie să intrăm sub acoperământ
Și aici este partea pe care trebuie să o spunem cu sinceritate.
Nu este suficient să cerem:
„Maica Domnului, acoperă-mă!”
dacă noi alegem să trăim departe de Dumnezeu.
Nu putem cere ocrotirea Maicii Domnului și, în același timp, să ținem păcatul în brațe.
Nu putem spune:
„Maica Domnului, ajută-mă!”
dar noi să nu vrem să iertăm.
Să nu vrem să ne spovedim.
Să nu vrem să ne împărtășim.
Să nu vrem să ne rugăm.
Să nu vrem să ne schimbăm viața.
Acoperământul Maicii Domnului nu este o umbrelă magică.
Este chemarea către Dumnezeu.
Maica Domnului nu ne îndepărtează de Hristos.
Dimpotrivă.
Ea ne conduce către Hristos.
Toată viața ei spune:
„Faceți orice vă va spune El.”
6. O mamă nu uită niciodată de copiii ei
Iubiți credincioși,
Poate că unii dintre noi avem mama plecată din această lume.
Și știm cât de greu este să nu mai poți auzi:
„Ai mâncat?”
„Ești bine?”
„Ai ajuns cu bine?”
„Ai grijă de tine!”
Cât de simplă este dragostea unei mame!
Și cât de mare este!
Dar dacă dragostea unei mame pământești este atât de puternică, cum să nu ne mângâie faptul că avem în ceruri o Mamă duhovnicească, pe care Biserica o numește:
„Nădejdea celor fără de nădejde”,
„Mângâierea celor întristați”,
„Apărătoarea creștinilor”?
De aceea, nu trebuie să plecăm niciodată din biserică fără speranță.
Poate că problema noastră nu s-a rezolvat.
Dar noi nu mai suntem singuri cu problema.
Am pus-o înaintea lui Dumnezeu.
Am pus-o înaintea Maicii Domnului.
7. Și ce trebuie să facem noi?
Astăzi, când plecăm din biserică, să luăm cu noi trei lucruri.
Primul: rugăciunea.
Să spunem în fiecare zi, chiar și numai câteva minute:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!”
Nu mecanic.
Ci din inimă.
Al doilea: iertarea.
Dacă vrem să fim sub acoperământul Maicii Domnului, trebuie să învățăm și noi să acoperim greșelile altora cu iubire.
Să nu mai vorbim de rău.
Să nu mai judecăm.
Să nu mai ținem minte răul.
Al treilea: apropierea de Hristos.
Să venim la Sfânta Liturghie.
Să ne spovedim.
Să ne împărtășim cu vrednicie.
Să ne rugăm.
Pentru că Maica Domnului nu ne spune:
„Veniți la mine și rămâneți aici.”
Ci ne spune:
„Mergeți la Fiul meu!”
Încheiere
Iubiți credincioși,
Poate că în viața noastră vor mai veni zile grele.
Poate vor mai veni boli.
Poate vor mai veni despărțiri.
Poate vor mai veni lacrimi.
Poate vom avea momente în care vom spune:
„Doamne, nu mai pot!”
Atunci să nu uităm să ridicăm ochii spre icoana Maicii Domnului.
Și să spunem:
„Maica Domnului, acoperă-mă!”
Acoperă-mi casa.
Acoperă-mi copiii.
Acoperă-mi familia.
Acoperă-i pe cei bolnavi.
Acoperă-i pe cei bătrâni și singuri.
Acoperă-i pe cei plecați departe.
Acoperă-i pe cei care plâng.
Acoperă-i pe cei care nu mai au nădejde.
Acoperă această biserică.
Acoperă satul nostru.
Acoperă poporul nostru.
Și, mai ales:
acoperă sufletul meu, Maica Domnului, ca să nu mă pierd de Fiul tău!
Iar când va veni ultima noastră zi, când nu vom mai putea spune multe cuvinte, să fie rugăciunea noastră simplă:
„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, nu mă lăsa!”
Și să nădăjduim că rugăciunea ei către Fiul ei va fi și pentru noi:
„Doamne, miluiește pe robul Tău!”
Amin.
