26 octombrie
Tema: „Să nu ne fie teamă să-L mărturisim pe Hristos!”
Text de pornire: „Fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții.” (Apocalipsa 2, 10)
1. Introducere – Sfinții sunt oameni care L-au iubit pe Dumnezeu mai mult decât lumea
– Iubiți credincioși,
Astăzi, Biserica ne pune înainte chipul luminos al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, un sfânt cinstit în întreaga lume ortodoxă, un ocrotitor al celor care se roagă cu credință și un exemplu de statornicie în fața încercărilor.
Când ne gândim la Sfântul Dimitrie, ne gândim la un om care a avut o poziție înaltă, cinste, avere și toate avantajele pe care lumea le poate oferi. Dar, în clipa în care a trebuit să aleagă între slava lumii și credința în Hristos, el nu L-a lepădat pe Dumnezeu.
Și aici începe predica lui pentru noi.
Cât suntem noi gata să pierdem pentru a nu-L pierde pe Dumnezeu?
Noi Îl iubim pe Dumnezeu când ne merge bine, când suntem sănătoși, când avem pâine pe masă, când copiii sunt lângă noi și când casa este în pace. Dar ce se întâmplă când vin necazurile? Ce se întâmplă când suntem nedreptățiți, când ne îmbolnăvim, când pierdem pe cineva drag sau când rugăciunea noastră pare că nu primește răspuns?
Atunci se vede cât de adâncă este credința noastră.
Sfântul Dimitrie ne învață că adevărata credință nu se măsoară numai prin lumânările pe care le aprindem, prin sărbătorile la care venim sau prin rugăciunile pe care le rostim, ci și prin felul în care rămânem lângă Hristos atunci când viața ne pune la încercare.
2. Sfântul Dimitrie – un om care nu și-a vândut sufletul pentru slava lumii
– Sfântul Dimitrie a trăit în vremea împăraților persecutori ai creștinilor și a mărturisit cu îndrăzneală credința în Mântuitorul Iisus Hristos. Tradiția Bisericii îl prezintă ca pe un om de rang înalt, care nu s-a rușinat de credința sa, chiar atunci când mărturisirea lui i-a adus suferință și moarte.
Gândiți-vă, fraților, cât de greu este să renunți la ceva ce ai dobândit cu trudă! Cât de greu ne este uneori să renunțăm la o ceartă, la o răutate, la un câștig nedrept sau la mândria noastră!
Dar Sfântul Dimitrie a arătat că există ceva mai de preț decât toate acestea: sufletul omului și legătura lui cu Dumnezeu.
Domnul Iisus Hristos spune:
„Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?” (Marcu 8, 36)
Câți oameni nu și-au pierdut liniștea pentru bani! Câte familii nu s-au destrămat din pricina averii! Câți frați nu și-au întors spatele pentru o bucată de pământ, pentru o moștenire sau pentru câțiva bani!
Și, până la urmă, toate rămân aici.
Casa rămâne, pământul rămâne, banii rămân, funcțiile și laudele oamenilor trec. Dar sufletul nostru merge înaintea lui Dumnezeu.
Sfântul Dimitrie ne întreabă astăzi, fără să rostească vreun cuvânt:
Omule, pentru ce te lupți atât de mult în această viață? Pentru ce îți consumi zilele? Pentru ce îți pierzi pacea sufletească? Pentru lucrurile care trec sau pentru cele care rămân în veșnicie?
Să nu înțelegem că munca, familia și bunurile materiale sunt rele. Nu! Ele sunt daruri ale lui Dumnezeu. Dar ele trebuie să rămână la locul lor, iar Dumnezeu să fie pe primul loc în viața noastră.
3. Curajul sfântului și frica omului de astăzi
– Iubiți credincioși,
Sfântul Dimitrie a avut curajul să-L mărturisească pe Hristos în vremea prigoanelor. Noi trăim într-o lume în care, de cele mai multe ori, nu ni se cere să ne vărsăm sângele pentru credință. Și totuși, uneori, ne este greu să arătăm că suntem creștini.
Ne este rușine să ne facem semnul Sfintei Cruci în public. Ne este greu să spunem că duminica mergem la biserică. Ne temem că vom fi luați în râs dacă vorbim despre Dumnezeu. Uneori, ne rușinăm de credință, dar nu ne rușinăm de vorbele urâte, de judecarea aproapelui sau de nedreptățile pe care le facem.
Nu trebuie să ne certăm cu nimeni pentru credință și nici să ne socotim mai buni decât ceilalți. Dar trebuie să avem curajul de a trăi creștinește.
Să avem curajul să spunem adevărul, chiar dacă pierdem un avantaj.
Să avem curajul să iertăm, chiar dacă mândria ne spune să ne răzbunăm.
Să avem curajul să ne cerem iertare de la soț, de la soție, de la copii sau de la părinți, chiar dacă ne este greu să recunoaștem că am greșit.
Să avem curajul să nu răspundem răului cu rău.
Să avem curajul să ne întoarcem la spovedanie după ani de îndepărtare de Biserică.
Și, mai ales, să avem curajul să ne ridicăm atunci când am căzut în păcat.
Nu toți suntem chemați la mucenicia sângelui, dar toți suntem chemați la mucenicia răbdării, a iubirii și a lepădării de păcat.
Uneori, cea mai grea luptă nu este cu cei din jurul nostru, ci cu noi înșine: cu mânia, cu invidia, cu lăcomia, cu patimile și cu răceala sufletului.
Sfântul Dimitrie ne cheamă să nu fugim de această luptă.
4. De ce este numit Izvorâtorul de Mir?
– Biserica îl cinstește pe Sfântul Dimitrie și sub numele de Izvorâtorul de Mir, datorită tradiției legate de izvorârea mirului binecuvântat din sfintele sale moaște, la Tesalonic.
Mirul ne amintește de mireasma sfințeniei, de harul lui Dumnezeu și de lucrarea Sa în viața sfinților.
Dar să ne oprim puțin asupra unui lucru.
În Sfânta Scriptură, Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să fim „bună mireasmă a lui Hristos” (II Corinteni 2, 15).
Ce înseamnă aceasta pentru noi?
Înseamnă că omul credincios trebuie să lase în urma lui ceva bun.
Când intrăm într-o casă, să aducem pace, nu ceartă.
Când vorbim cu cineva, să aducem mângâiere, nu deznădejde.
Când vedem un om căzut, să nu-l lovim cu judecata noastră, ci să-l ajutăm să se ridice.
Când cineva ne cere ajutorul, să nu-l alungăm cu răceală.
Când copiii noștri ne privesc, să vadă în noi nu numai oameni care le cer să fie cuminți, ci oameni care se roagă, iartă, muncesc cinstit și își iubesc aproapele.
Iată ce înseamnă să răspândim mireasma lui Hristos în lume!
Nu este suficient să avem icoane frumoase în casă dacă în casa aceea se rostesc mereu cuvinte care rănesc. Nu este suficient să aprindem candela dacă în suflet ținem nestinsă ura. Nu este suficient să cinstim sfinții cu buzele dacă nu încercăm să le urmăm credința.
Să-l cinstim, așadar, pe Sfântul Dimitrie nu numai prin rugăciune, ci și prin schimbarea vieții noastre.
5. Sfântul Dimitrie, ocrotitor și sprijin în vreme de încercare
– Fraților, fiecare om poartă în suflet o cruce pe care ceilalți nu o cunosc în întregime.
Unul are o boală despre care vorbește cu greu. Altul are un copil pentru care se roagă zi și noapte. Cineva se luptă cu lipsurile, altcineva cu singurătatea. Unii au pierdut oameni dragi și încearcă să învețe cum să trăiască mai departe cu dorul lor.
Sunt oameni care zâmbesc în fața celorlalți, dar plâng atunci când rămân singuri. Sunt părinți care își ascund lacrimile pentru a nu-și întrista copiii. Sunt bătrâni care așteaptă un telefon, o vizită sau un cuvânt de mângâiere.
Și tocmai în asemenea momente avem nevoie să ne apropiem de Dumnezeu.
Sfântul Dimitrie ne arată că suferința nu înseamnă neapărat părăsire de către Dumnezeu. El însuși a trecut prin suferință, dar nu a renunțat la credință.
Când ne rugăm sfântului, îi cerem să mijlocească pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Nu ne închinăm lui ca unui dumnezeu, ci îl cinstim ca pe un prieten al lui Hristos și un rugător pentru sufletele noastre.
Să ne rugăm pentru sănătate, dar și pentru răbdare în boală. Să ne rugăm pentru copiii noștri, dar și pentru înțelepciunea de a-i crește în iubire și credință. Să ne rugăm pentru pacea familiei, dar să facem și noi primul pas spre împăcare.
Și să nu uităm că Dumnezeu nu ne promite o viață fără încercări, ci ne cheamă să nu ne despărțim de El în mijlocul lor.
6. Ce putem învăța astăzi de la Sfântul Dimitrie?
– La sfârșitul acestei cuvântări, să luăm cu noi trei îndemnuri simple.
Mai întâi, să nu ne rușinăm de credința noastră. Să facem semnul Sfintei Cruci, să ne rugăm, să venim la Sfânta Liturghie și să trăim în așa fel încât oamenii să vadă în noi bunătatea lui Hristos.
În al doilea rând, să nu ne vindem sufletul pentru lucrurile trecătoare. Nici pentru bani, nici pentru mândrie, nici pentru răzbunare și nici pentru laudele oamenilor. Să ne câștigăm pâinea prin muncă cinstită și să ne păstrăm conștiința curată.
În al treilea rând, să fim izvor de pace și de bunătate. Să nu așteptăm mereu ca celălalt să înceapă împăcarea. Să nu așteptăm să ne caute ceilalți pentru a le arăta dragoste. Să începem noi, acolo unde este cu putință, cu un cuvânt bun, cu o iertare, cu o rugăciune și cu o faptă de milostenie.
Poate că nu putem schimba întreaga lume. Dar putem schimba felul în care ne purtăm cu omul de lângă noi.
Și uneori, o singură faptă bună poate aprinde o lumină într-un suflet care era aproape de deznădejde.
Încheiere – Să rămânem cu Hristos până la sfârșit
Iubiți credincioși,
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie nu a rămas în amintirea Bisericii pentru că a avut o poziție înaltă în lume, ci pentru că a rămas credincios lui Hristos.
Lumea poate să ne ia multe. Poate să ne ia averea, sănătatea, puterea, tinerețea și chiar oamenii dragi. Dar să ne străduim să nu lăsăm încercările vieții să ne răpească nădejdea în Dumnezeu.
Să nu ajungem să avem de toate în casă, dar să nu mai avem pace în suflet. Să nu ne îngrijim atât de mult de trup, încât să uităm de suflet. Să nu alergăm atât de mult după cele pământești, încât să nu mai avem timp pentru rugăciune și pentru cei pe care îi iubim.
Să ne gândim la Sfântul Dimitrie atunci când ne este greu să facem binele, când suntem ispitiți să răspundem cu răutate, când ne pierdem curajul sau când simțim că ne îndepărtăm de Dumnezeu.
Și să spunem în inima noastră: „Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, ca să ne întărească în credință, să ne dăruiască răbdare în necazuri, pace în familiile noastre și puterea de a rămâne aproape de Hristos!”
Iar când va veni vremea să ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu, să nu ne sprijinim pe laudele oamenilor, pe averea strânsă sau pe lucrurile cu care ne-am mândrit, ci să nădăjduim în mila Lui și în iubirea Sa de oameni.
Să avem credința Sfântului Dimitrie, curajul lui în încercări și dragostea lui pentru Hristos!
Și, prin rugăciunile sale, Domnul să ne ajute să devenim și noi oameni din a căror viață să se răspândească mireasma credinței, a iertării și a iubirii.
Amin.
