„Așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului”
Evanghelia: Ioan 3, 13-17
Iubiți credincioși,
Ne apropiem de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, una dintre cele mai puternice sărbători ale Bisericii noastre.
Și poate că, dacă ne uităm cu ochii omului de astăzi, Crucea pare un lucru greu de înțeles.
Crucea înseamnă suferință.
Crucea înseamnă durere.
Crucea înseamnă jertfă.
Dar pentru creștin, Crucea nu se termină niciodată în suferință.
Crucea duce spre Înviere.
1. „Așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului”
Mântuitorul îi spune lui Nicodim:
„Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului.”
Nicodim nu înțelegea pe deplin aceste cuvinte.
Și poate că nici noi nu le înțelegem întotdeauna.
De ce trebuia Hristos să ajungă pe Cruce?
De ce a ales Dumnezeu calea aceasta?
Pentru că Dumnezeu nu ne-a mântuit de la distanță.
Nu ne-a spus doar:
„Vă iubesc.”
Ci a venit între noi.
A intrat în durerea noastră.
A purtat păcatele noastre.
A primit batjocură.
A primit lovituri.
A fost răstignit.
Dumnezeu a coborât până acolo unde era omul căzut, ca să-l ridice pe om.
2. Șarpele de aramă – imaginea Crucii
În pustie, poporul lui Israel a păcătuit, iar mulți au fost mușcați de șerpi.
Dumnezeu îi poruncește lui Moise să facă un șarpe de aramă și să-l înalțe.
Iar omul care privea spre el era vindecat.
Observați ceva foarte important:
omul trebuia să privească.
Nu era suficient să știe că există șarpele.
Trebuia să-și ridice ochii.
La fel și noi.
Crucea este înaintea noastră.
Dar întrebarea este:
Mai privim spre Cruce?
Când vine necazul, unde ne uităm?
La oameni?
La bani?
La puterea noastră?
La telefoane?
La tot felul de soluții omenești?
Sau ridicăm ochii către Dumnezeu?
3. Crucea nu este doar la biserică
Iubiți credincioși,
Este ușor să facem semnul Sfintei Cruci în biserică.
Este ușor să sărutăm Crucea.
Este ușor să purtăm o cruciuliță la gât.
Dar adevărata întrebare este:
Ce facem cu Crucea atunci când vine în viața noastră?
Când apare o boală.
Când apare o problemă în familie.
Când copilul nu mai ascultă.
Când soțul sau soția ne rănește.
Când cineva ne nedreptățește.
Când pierdem pe cineva drag.
Atunci începe adevărata noastră întâlnire cu Crucea.
Și atunci Dumnezeu ne întreabă:
„Mai ai încredere în Mine?”
4. Fiecare om își poartă crucea
Hristos nu ne-a spus:
„Veniți după Mine și nu veți mai avea nicio problemă.”
Dimpotrivă, ne-a spus:
„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”
Fiecare om are o cruce.
Unul are o boală.
Altul are o durere sufletească.
Altul are un copil pentru care plânge.
Altul are o familie destrămată.
Altul poartă singurătatea.
Altul are o suferință pe care nimeni nu o vede.
Și poate că aici este una dintre cele mai mari lecții ale Crucii:
să nu judecăm omul după ceea ce vedem.
Pentru că nu știm ce cruce poartă omul de lângă noi.
Poate omul pe care îl vedem zâmbind a plâns toată noaptea.
Poate cel care pare puternic este, de fapt, foarte obosit sufletește.
De aceea, creștinul nu trebuie să adauge cruce peste cruce.
Dacă omul are deja o cruce, să nu-i mai punem și noi una prin judecată, prin vorbe, prin răutate, prin nepăsare.
Să fim oameni care ajută la purtarea crucii celuilalt.
5. Crucea ne învață să iubim
Și ajungem la centrul Evangheliei de astăzi:
„Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.”
Iată ce vedem pe Cruce:
Iubirea lui Dumnezeu.
Crucea nu este doar despre cuiele din mâinile lui Hristos.
Crucea este despre iubirea din inima Lui.
Hristos nu a stat pe Cruce pentru că a fost învins.
Hristos S-a suit pe Cruce pentru că ne-a iubit.
Și aici trebuie să ne întrebăm fiecare:
Câtă iubire mai există în casa mea?
Câtă răbdare mai există?
Câtă iertare?
Câtă înțelegere?
Pentru că putem veni la biserică, putem aprinde lumânări, putem face multe lucruri, dar dacă plecăm de aici și continuăm să urâm, să judecăm și să nu iertăm, atunci n-am înțeles încă taina Crucii.
6. Crucea nu este capătul drumului
Iubiți credincioși,
Dacă ne uităm numai la Vinerea Mare, Crucea pare sfârșitul.
Dar noi știm că după Vinerea Mare vine Învierea.
Asta este speranța creștinului.
De aceea, când trecem printr-o cruce, să nu spunem:
„S-a terminat totul.”
Ci:
„Doamne, nu înțeleg de ce trec prin aceasta, dar nu mă lăsa singur.”
Poate că nu vom înțelege astăzi.
Poate nu vom înțelege nici mâine.
Dar Dumnezeu vede mai departe decât vedem noi.
Noi vedem doar o bucată din drum.
Dumnezeu vede drumul întreg.
7. „Doamne, ajută-mă să-mi port crucea”
Poate că aceasta ar trebui să fie rugăciunea noastră:
„Doamne, nu-Ți cer să-mi iei toate crucile.
Dă-mi putere să le port.
Nu mă lăsa să cad sub ele.
Și, dacă este cu putință, ajută-mă să nu fiu eu cruce pentru alții.”
Ce rugăciune frumoasă ar fi aceasta!
„Doamne, ajută-mă să-mi duc crucea și să nu mai îngreunez crucea celui de lângă mine.”
Să nu fim noi motivul pentru care cineva plânge.
Să nu fim noi motivul pentru care cineva își pierde pacea.
Să nu fim noi motivul pentru care un om se îndepărtează de Dumnezeu.
Ci, dimpotrivă:
prin noi să simtă omul că Dumnezeu este aproape.
Încheiere
Iubiți credincioși,
În apropierea sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, să privim mai mult spre Crucea lui Hristos.
Când suntem fericiți, să mulțumim.
Când suntem încercați, să ne rugăm.
Când suntem bolnavi, să nu ne pierdem nădejdea.
Când suntem nedreptățiți, să nu răspundem cu ură.
Când suntem răniți, să învățăm iertarea.
Iar când crucea vieții ni se pare prea grea, să ne amintim că Hristos nu privește Crucea noastră de undeva departe.
El știe ce înseamnă durerea.
El știe ce înseamnă lacrima.
El știe ce înseamnă singurătatea.
El știe ce înseamnă Crucea.
Și tocmai de aceea putem spune:
„Doamne, dacă Tu ești cu mine, pot să-mi duc și crucea mea.”
Pentru că, după Cruce, vine Învierea.
După lacrimă, vine mângâierea.
După noapte, vine dimineața.
Și după toate crucile acestei vieți, pentru cel care rămâne în credință, nădejdea noastră este viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să nu fugim de Cruce, ci să o purtăm cu credință, cu răbdare și cu nădejde, privind mereu spre Hristos Cel Răstignit și Înviat.
Amin.
