Iubiți credincioși,
Astăzi îl sărbătorim pe unul dintre cei mai mari sfinți ai Vechiului Testament, pe omul care a avut îndrăzneala să stea singur în fața unui popor întreg și să mărturisească adevărul lui Dumnezeu. Sfântul Ilie Tesviteanul nu a fost împărat, nu a fost conducător de oști și nici învățat al vremii sale. Puterea lui a fost credința sa neclintită în Dumnezeu.
Numele său înseamnă „Domnul este Dumnezeul meu”. Nu întâmplător Dumnezeu a rânduit ca viața lui să fie o mărturisire continuă a acestui adevăr. Într-o vreme în care poporul ales uitase de Dumnezeul cel viu și adevărat, Sfântul Ilie s-a ridicat ca un foc dumnezeiesc împotriva minciunii și a idolatriei.
Privind la viața lui, descoperim trei mari virtuți pe care și noi suntem chemați să le dobândim.
1. Curajul de a mărturisi adevărul
Sfântul Ilie s-a ridicat împotriva regelui Ahab și a reginei Izabela, deși știa că își pune viața în primejdie. El nu a negociat adevărul și nu l-a adaptat după dorințele oamenilor.
Și noi trăim într-o vreme în care există mulți idoli. Poate că nu ne mai închinăm unor statui de piatră sau lemn, însă ne închinăm adesea banului, confortului, plăcerii, imaginii noastre în societate sau tehnologiei. Idolii moderni sunt uneori mai periculoși decât cei vechi, pentru că îi purtăm în inimă.
Sfântul Ilie ne întreabă și astăzi:
„Până când veți șchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după El!” (III Regi 18, 21).
Această întrebare este adresată fiecăruia dintre noi. Nu putem fi și ai lui Dumnezeu, și ai lumii în același timp.
2. Puterea rugăciunii
Scriptura ne spune că, la rugăciunea Sfântului Ilie, cerul s-a închis trei ani și șase luni și apoi tot la rugăciunea lui s-a deschis, dăruind ploaie pământului. Apostolul Iacov spune:
„Mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.” (Iacov 5, 16-18).
Sfântul Ilie nu era un om cu puteri magice. Puterea sa era rugăciunea făcută cu inimă curată și credință deplină.
Noi ne plângem adesea că Dumnezeu nu ne ascultă rugăciunile. Însă câtă stăruință avem în rugăciune? Cât timp îi oferim lui Dumnezeu în fiecare zi? Rugăciunea Sfântului Ilie era rodul unei vieți întregi dedicate lui Dumnezeu.
Sfinții Părinți spun că Ilie este modelul vieții contemplative și al rugăciunii neîncetate. El a trăit în pustie, hrănit de corbi, ascultând glasul lui Dumnezeu în liniște și smerenie. Tocmai de aceea este considerat unul dintre ocrotitorii vieții monahale.
3. Dumnezeu vorbește în adierea blândă
Există un moment extraordinar în viața Sfântului Ilie. După biruința de pe Muntele Carmel, obosit și urmărit de vrăjmași, el se retrage în pustie. Dumnezeu îi vorbește atunci nu prin tunet, nici prin cutremur, nici prin foc, ci printr-o adiere de vânt lin și subțire.
Ce ne învață acest lucru?
Că Dumnezeu nu lucrează întotdeauna spectaculos. Noi căutăm minuni și semne extraordinare. Dumnezeu însă lucrează adesea în liniștea inimii noastre.
El ne vorbește prin Sfânta Liturghie, prin cuvântul Evangheliei, prin spovedanie, prin sfatul unui om bun, prin lacrimile unei rugăciuni sincere și prin pacea pe care o simțim atunci când ne împăcăm cu El.
În zgomotul lumii de astăzi riscăm să nu mai auzim această adiere dumnezeiască.
Ilie și vremurile noastre
Sfântul Ilie este poate mai actual decât oricând. Astăzi omul modern este ispitit să creadă că nu mai are nevoie de Dumnezeu. Tehnologia avansează, știința se dezvoltă, însă sufletul omului rămâne însetat după Dumnezeu.
Seceta cea mai mare a lumii noastre nu este lipsa ploii, ci seceta duhovnicească. Vedem familii destrămate, copii fără repere, oameni singuri și fără sens al vieții. Pământul inimii noastre are nevoie de ploaia harului dumnezeiesc.
Sfântul Ilie ne arată că întoarcerea la Dumnezeu aduce întotdeauna binecuvântare.
Ilie și venirea lui Hristos
Biserica îl cinstește în mod deosebit deoarece el apare pe Muntele Tabor la Schimbarea la Față a Domnului, alături de Moise, vorbind cu Mântuitorul Hristos. Prin aceasta ni se arată că Sfântul Ilie este viu înaintea lui Dumnezeu și că întreaga sa viață a pregătit venirea lui Hristos în lume.
Tradiția Bisericii mărturisește că Sfântul Ilie nu a cunoscut moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc și că va avea un rol deosebit înaintea celei de-a doua veniri a Domnului, împreună cu dreptul Enoh, mărturisind credința cea adevărată.
Încheiere
Iubiți credincioși,
Sfântul Ilie Tesviteanul ne învață să nu facem compromisuri în credință, să ne rugăm cu stăruință și să-L căutăm pe Dumnezeu în liniștea inimii noastre.
Să avem și noi curajul lui Ilie de a spune, în orice împrejurare a vieții:
„Domnul este Dumnezeul meu!”
Iar atunci când seceta păcatelor ne apasă sufletul, să ne întoarcem către Dumnezeu prin rugăciune, pocăință și iubire, pentru ca ploaia harului Său să rodească în viața noastră.
Amin.
