14 septembrie
Iubiți credincioși,
Astăzi, Biserica ne pune înainte un semn pe care îl vedem pretutindeni: Sfânta Cruce.
O vedem pe turla bisericii, pe Sfântul Altar, la gâtul creștinului, în casele noastre, la marginea drumurilor și, mai ales, o facem asupra noastră ori de câte ori spunem:
„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.”
Dar întrebarea este:
Știm cu adevărat ce înseamnă Crucea?
Pentru omul care nu-L cunoaște pe Dumnezeu, crucea poate să însemne doar suferință, durere, pierdere.
Pentru creștin însă, Crucea nu este sfârșitul. Crucea este drumul către Înviere.
1. DE CE CINSTIM CRUCEA?
Crucea, în vremea Mântuitorului, era instrumentul celei mai grele și rușinoase pedepse.
Pe Cruce erau răstigniți cei vinovați.
Și totuși, Fiul lui Dumnezeu a ales Crucea.
De ce?
Pentru că Dumnezeu a vrut să ne arate cât de mult ne iubește.
Nu ne-a iubit doar cu cuvântul.
Nu ne-a spus doar: „Vă iubesc”.
Ci Și-a întins mâinile pe Cruce pentru noi.
Acolo, pe Golgota, Hristos a purtat păcatele lumii.
De aceea, Sfântul Apostol Pavel spune:
„Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos.”
Crucea este, așadar, semnul iubirii lui Dumnezeu pentru om.
2. CRUCEA NU ESTE DOAR LA BISERICĂ
Iubiți credincioși,
Uneori ne place Crucea atunci când este frumoasă.
O purtăm la gât.
O sărutăm în biserică.
O facem înainte de masă.
Dar adevărata întrebare este:
Ce facem atunci când Dumnezeu ne pune o cruce grea în viață?
Când apare o boală…
Când moare cineva drag…
Când familia trece printr-o încercare…
Când copilul se îndepărtează…
Când avem probleme și nu mai vedem nicio ieșire…
Atunci începe adevărata noastră cruce.
Și atunci trebuie să ne amintim:
Hristos nu ne cere să purtăm o cruce pe care El nu a purtat-o mai întâi.
El merge înaintea noastră.
Noi nu mergem singuri pe Golgota vieții.
3. „IA-ȚI CRUCEA TA ȘI URMEAZĂ-MI”
Mântuitorul spune:
„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”
Observați, fraților:
Hristos nu spune:
„Dacă vrei să vii după Mine, nu vei mai avea probleme.”
Nu spune:
„Nu vei mai suferi.”
Nu spune:
„Totul va fi ușor.”
Spune:
„Ia-ți crucea.”
Pentru că fiecare om are o cruce.
Unuia îi este dată o boală.
Altul are o familie grea.
Altul are un copil pentru care se roagă ani de zile.
Altul are singurătate.
Altul are lipsuri.
Altul are o nedreptate pe care trebuie să o ducă.
Dar este ceva extraordinar:
Crucea pe care o purtăm cu Hristos nu ne distruge, ci ne poate sfinți.
4. CARE ESTE CRUCEA NOASTRĂ?
Aici putem să ne întrebăm fiecare:
Care este crucea mea?
Poate că este un om pe care trebuie să-l iert.
Poate este un păcat de care încerc să mă desprind.
Poate este o suferință pe care nu o înțeleg.
Poate este o datorie pe care trebuie să o împlinesc.
Poate este grija pentru un părinte bătrân.
Poate este grija pentru un copil.
Poate este o căsnicie în care trebuie să am mai multă răbdare.
Poate este o durere pe care nu o știe nimeni.
Și câteodată omul spune:
„Doamne, de ce tocmai mie?”
Dar poate că întrebarea cea mai bună nu este:
„De ce mi-ai dat, Doamne, crucea aceasta?”
Ci:
„Doamne, ajută-mă să o port împreună cu Tine.”
5. CRUCEA FĂRĂ HRISTOS ESTE GREU DE DUS
Sunt oameni care suferă foarte mult și se revoltă.
„De ce eu?”
„De ce Dumnezeu permite?”
„De ce mi se întâmplă mie?”
Dar când Îl aduci pe Hristos în suferință, ceva se schimbă.
Durerea poate rămâne.
Problema poate să nu dispară imediat.
Dar omul nu mai este singur.
Este o diferență uriașă între:
„Sufăr singur”
și
„Sufăr împreună cu Hristos.”
Crucea lui Hristos ne spune:
„Nu ești singur.”
6. CRUCEA ESTE ȘI ARMA NOASTRĂ ÎMPOTRIVA PĂCATULUI
De aceea, Biserica ne învață să facem semnul Sfintei Cruci cu credință.
Nu mecanic.
Nu în grabă.
Nu doar pentru că așa ne-am obișnuit.
Când facem semnul Sfintei Cruci spunem, de fapt:
„Doamne, vreau să fiu al Tău.”
Dimineața, când ne trezim:
Crucea.
Înainte de drum:
Crucea.
Când apare o ispită:
Crucea.
Când ne este teamă:
Crucea.
Când intrăm în biserică:
Crucea.
Când ne așezăm la masă:
Crucea.
Pentru că viața creștinului trebuie să fie o viață trăită sub semnul Crucii lui Hristos.
7. DAR CRUCEA NU SE OPREȘTE LA GOLGOTA
Și aici este marea veste pe care o aduce creștinismul.
Crucea nu este ultimul cuvânt.
Ultimul cuvânt este Învierea.
Hristos a fost răstignit, dar a înviat.
A murit, dar moartea nu L-a putut ține.
De aceea și noi, când trecem prin încercări, trebuie să privim dincolo de ele.
Poate astăzi plângem.
Dar Dumnezeu poate aduce bucurie.
Poate astăzi suntem bolnavi.
Dar Dumnezeu poate aduce vindecare.
Poate astăzi avem o problemă fără soluție.
Dar Dumnezeu poate deschide un drum acolo unde noi nu vedem niciunul.
Și chiar atunci când Dumnezeu îngăduie o suferință pe care nu o putem înțelege, nădejdea creștinului nu moare, pentru că Hristos a biruit moartea.
8. CRUCEA DIN BISERICĂ ȘI CRUCEA DIN INIMA NOASTRĂ
Iubiți credincioși,
Astăzi ne uităm la Crucea înălțată în mijlocul bisericii.
Dar Dumnezeu ne întreabă ceva:
„Unde este Crucea în viața ta?”
Este Crucea doar pe peretele casei?
Sau este și în inima ta?
Pentru că putem avea cruce la gât și să nu avem iertare în suflet.
Putem face semnul Crucii și să ținem ură.
Putem sărută Crucea și să nu vrem să ne împăcăm cu aproapele.
Putem veni la biserică și să plecăm fără să schimbăm nimic în viața noastră.
Adevărata cinstire a Crucii începe atunci când începem să trăim ceea ce ne-a învățat Hristos pe Cruce: iubire, iertare și jertfă.
9. „DOAMNE, AJUTĂ-MĂ SĂ-MI PORT CRUCEA!”
Poate că unii dintre noi am venit astăzi la biserică foarte apăsați.
Poate cineva are o suferință despre care nu știe nimeni.
Poate cineva plânge în tăcere.
Poate cineva se roagă pentru un copil.
Poate cineva se roagă pentru soț sau soție.
Poate cineva are o boală.
Poate cineva a pierdut pe cineva drag.
Poate cineva nu mai știe încotro să meargă.
Astăzi, privind Sfânta Cruce, să spunem:
„Doamne Iisuse Hristoase, nu-Ți cer să-mi iei neapărat crucea.
Îți cer să-mi dai putere să o port.
Nu mă lăsa singur.
Nu mă lăsa să cad.
Nu mă lăsa să-mi pierd credința.
Și, atunci când nu mai pot, poart-o Tu împreună cu mine.”
ÎNCHEIERE
Iubiți credincioși,
Astăzi nu prăznuim un obiect.
Prăznuim Crucea pe care Hristos Și-a arătat iubirea pentru noi.
Să nu ne fie rușine de Cruce.
Să nu ne fie rușine să spunem că suntem creștini.
Să nu ne fie rușine să facem semnul Crucii.
Și mai ales, să nu fugim de fiecare cruce a vieții.
Pentru că uneori, ceea ce noi numim „cruce”, Dumnezeu poate transforma în scară către cer.
Să privim Crucea și să ne amintim:
Hristos a suferit pentru mine.
Hristos a murit pentru mine.
Hristos a înviat pentru mine.
Și dacă El a biruit Crucea și moartea,
atunci și noi putem birui, împreună cu El, toate încercările vieții.
Să ne ajute Dumnezeu să purtăm Crucea cu credință, cu răbdare și cu nădejde, iar la capătul ei să ne învrednicim de bucuria Învierii.
Amin.
