Vecernia scoaterii Sfântului Epitaf-Sfânta și Marea Vineri

VECERNIA SCOATERII SFÂNTULUI EPITAF
din Sfânta și Marea Vineri, vineri dimineață:

1
[R]PREOTUL:[/R] Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor!
[R]STRANA:[/R] Amin! Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi! (de trei ori, închinându-ne de fiecare dată)
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Şi acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi! Doamne, curățește păcatele noastre! Stăpâne, iartă fărădelegile noastre! Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău!
Doamne, miluiește! [R](de trei ori)[/R]
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Și acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău! Vie împărăţia Ta! Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ! Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean!
[R]PREOTUL:[/R] Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
[R]STRANA:[/R] Amin! Doamne, miluiește! [R](de 12 ori)[/R]
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Și acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru! închinându-ne de fiecare dată)
Şi citeşte rar, cu glas lin şi dulce :
2
Psalmul 103
1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte!
2. În strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină.
3. Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
4. Cel ce pui norii suirea Ta, Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
5. Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc.
6. Cel ce ai întemeiat pământul pe temeliile lui şi nu se va clătina în veacul veacului.
7. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape.
8. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.
9. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
10. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
11. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape.
12. Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.
13. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
14. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
15. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor;
16. Ca să scoată pâine din pământ; şi vinul veseleşte inima omului;
17. Ca să veselească faţa cu untdelemn, şi pâinea inima omului o întăreşte.
18. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.
19. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi, adăpost cerbilor, stâncile, scăpare iepurilor.
20. Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.
21. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii.
3
22. Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
23. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
24. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari;
27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
29. Dându-le Tu lor, vor aduna; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi.
30. Dar întorcându-Ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
31. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.
32. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
33. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce Se atinge de munţi şi fumegă.
34. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
35. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
36. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie! Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!
Soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Dumnezeule!
Aliluia! Aliluia! Aliluia! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Ectenia mare
[R]PREOTUL:[/R] Cu pace, [R]Domnului să ne rugăm[/R]!
[R]STRANA răspunde după fiecare cerere:[/R] Doamne, miluiește!
4
[R]PREOTUL:[/R] Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, [R]Domnului să ne rugăm[/R]!
Pentru pacea a toată lumea, pentru buna stare a sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, [R]Domnului să ne rugăm[/R]!
Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră în ea, [R]Domnului să ne rugăm[/R]!
Pentru Preasfinţitul Părintele nostru (Numele), episcopul (denumirea eparhiei), pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, [R]Domnului să ne rugăm[/R]!
Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru conducătorii ţării noastre, pentru mai marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos armată, [R]Domnului să ne rugăm[/R]!
Pentru sfânt locaşul acesta, ţara aceasta şi pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc în ele, [R]Domnului să ne rugăm[/R]!
Pentru buna întocmire a văzduhului, pentru îmbelşugarea roadelor pământului şi pentru vremuri paşnice, [R]Domnului să ne rugăm[/R]!
Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape şi prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, [R]Domnului să ne rugăm[/R]!
(Aici se pot pune cereri pentru diferite trebuinţe, care sunt tipărite la sfârşitul Liturghierului)
Pentru ca să fim izbăviţi noi, de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, [R]Domnului să ne rugăm[/R]!
Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău!
[R]STRANA:[/R] Doamne, miluiește!
[R]PREOTUL:[/R] Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți Sfinții să o pomenim!
[R]STRANA:[/R] Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
[R]PREOTUL:[/R] Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!
[R]STRANA:[/R] Ție, Doamne!
[R]PREOTUL:[/R] Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor!
5
[R]STRANA:[/R] Amin!
Psalmul 140
Stihurile următoare se cântă pe glasul 1 :
1. Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Auzi-mă, Doamne!
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine! Auzi-mă, Doamne!
2. Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta! Ridicarea mâinilor mele - jertfă de seară! Auzi-mă, Doamne!
Stihurile următoare se citesc, sau se cântă pe același glas :
3. Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele!
4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele! Iar cu oamenii cei ce fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
5. Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor! Auzi-se-vor graiurile mele, că s-au îndulcit,
7. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu!
9. Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege!
10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.
Psalmul 141
1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
6
4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit, şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
5. Strigat-am către Tine, Doamne, și am zis: Tu eşti nădejdea mea, Tu ești partea mea în pământul celor vii!
6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte! Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine!
7. Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne! Pe mine mă aşteaptă drepţii până ce-mi vei răsplăti mie.
Psalmul 129
1. Dintru adâncuri am strigat către Tine: Doamne, Doamne, auzi glasul meu!
2. Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele!
Şi îndată se cântă :
Stihirile pe 6
Stihirile Triodului – glasul 1 , însuși glasul
De te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este milostivirea. (Psalmul 129, 3-4)
Toată făptura s-a schimbat de frică, văzându-Te pe Tine, Hristoase, pe Cruce răstignit. Soarele s-a întunecat şi temeliile pământului s-au cutremurat. Toate au pătimit împreună cu Tine, Cel ce ai zidit toate. Cel ce ai răbdat pentru noi de bunăvoie, Doamne, slavă Ţie!
Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul. (Psalmul 129, 5-6)
Toată făptura s-a schimbat de frică, văzându-Te pe Tine, Hristoase, pe Cruce răstignit. Soarele s-a întunecat şi temeliile pământului s-au cutremurat. Toate au pătimit împreună cu Tine, Cel ce ai zidit toate. Cel ce ai răbdat pentru noi de bunăvoie, Doamne, slavă Ţie!
Glasul 2
Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să nădăjduiască Israel spre Domnul! (Psalmul 129, 6)
Poporul cel nelegiuit şi nedrept, pentru ce cugetă cele deşarte? Pentru ce a judecat spre moarte pe Cel ce este viaţa tuturor? Minune mare! Că Făcătorul lumii S-a dat în mâinile celor fără de lege şi s-a înălţat pe lemn 7
Iubitorul de oameni, ca să scoată din iad pe cei legaţi, care strigă: Îndelung-Răbdătorule, Doamne, slavă Ţie!
Că la Domnul este mila, şi multă mântuire la El şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui. (Psalmul 129, 7-8)
Astăzi văzându-Te pe Tine, Cuvinte, Fecioara cea fără prihană răstignit pe Cruce, tânguindu-se cu milă ca o Maică, s-a rănit la inimă cu amar şi suspinând cu durere din adâncul sufletului, zgâriindu-şi obrazul se chinuia; de aceea în piept bătându-se, a strigat cu jale: Vai mie, dumnezeiescule Fiu, vai mie, Lumina lumii! Cum ai apus de la ochii mei, Mielul lui Dumnezeu, pentru Care oştile celor fără de trupuri erau cuprinse de spaimă zicând: Cel ce eşti necuprins, Doamne, slavă Ţie!
Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate popoarele! (Psalmul 116, 1)
Pe lemn răstignit văzându-Te, Hristoase, pe Tine, Făcătorul şi Dumnezeul tuturor, ceea ce Te-a născut fără sămânţă a strigat cu amar: Fiul meu, unde a apus frumuseţea chipului Tău? Nu sufăr a Te vedea răstignit fără dreptate. Însă grăbeşte de Te scoală, ca să văd şi eu Învierea Ta din morţi cea de a treia zi.
Glasul 6
Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac. (Psalmul 116, 2)
Astăzi Stăpânul făpturii a stat de faţă înaintea lui Pilat, şi răstignirii s-a dat Făcătorul tuturor, aducându-Se ca un miel de bunăvoia Sa; cu piroane a fost pironit, în coastă a fost împuns, şi cu buretele a fost adăpat Cel ce a plouat mană. Cu palme peste obraz a fost lovit Mântuitorul lumii; şi de robii Săi a fost batjocorit Făcătorul tuturor. O, iubirea de oameni a Stăpânului! Pentru cei ce L-au răstignit S-a rugat Părintelui Său, zicând: Iartă-le lor păcatul acesta, că nu ştiu, călcătorii de lege ce lucru fără dreptate fac!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Glasul 6
O, cum adunarea cea fără de lege a osândit spre moarte pe Împăratul făpturii! Nu s-au ruşinat de binefacerile pe care, aducându-le aminte, le-a adeverit zicând către dânşii: Poporul Meu, ce am făcut vouă? Oare n-am umplut Iudeea de minuni? Oare n-am înviat morţii numai cu cuvântul? Oare n-am vindecat toată boala şi neputinţa? Dar cu ce Mi-aţi răsplătit? Pentru ce nu vă aduceţi aminte de Mine? În locul tămăduirilor, răni aţi pus asupra Mea. În 8
loc de viaţă, M-aţi omorât, răstignindu-Mă pe lemn, ca pe un făcător de rele, pe Mine, Făcătorul de bine. Pe Dătătorul de lege, ca pe un călcător de lege, pe Împăratul tuturor, ca pe un vinovat. Îndelung-Răbdătorule Doamne, slavă Ţie!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Glasul 6
Înfricoşătoare şi preaslăvită taină se vede petrecându-se astăzi: Cel nepipăit a fost prins şi a fost legat Cel ce a dezlegat pe Adam din blestem. Cel ce cercetează inimile şi rărunchii, cu nedreptate a fost cercetat. În temniţă a fost închis Cel ce a închis adâncul. Stă înaintea lui Pilat Acela Căruia Îi stau înainte cu frică Puterile cereşti. Cu palme a fost lovit de mâna făpturii, Ziditorul. Răstignire pe Cruce a primit Cel ce judecă viii şi morţii; în mormânt a fost închis Stricătorul iadului. Cel ce toate le-ai răbdat cu milostivire, şi pe toţi i-ai mântuit din blestem, îndelung-Răbdătorule, Doamne, slavă Ţie!
[R]PREOTUL , Vohod cu Evanghelia şi rosteşte:[/R] Înţelepciune! Drepţi!
[R]STRANA cântă:[/R] Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu! Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă! Pentru aceasta, lumea Te slăveşte.
[R]PREOTUL:[/R] Să luăm aminte! Pace tuturor!
[R]STRANA:[/R] Şi duhului tău!
[R]PREOTUL:[/R] Înţelepciune! Să luăm aminte!
[R]STRANA cântă:[/R] Primul Prochimen din Triod - glasul 4
Împărţit-au hainele Mele loruşi şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi. (Psalmul 21, 20)
Stih : Dumnezeul meu, Dumnezeul Meu, ia aminte la Mine, pentru ce M-ai părăsit? (Psalmul 21, 1)
Împărţit-au hainele Mele loruşi şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi.
Împărţit-au hainele Mele loruşi şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi.
Prima Paremie din Triod
[R]PREOTUL:[/R] Înţelepciune!
[R]CÂNTĂREŢUL:[/R] De la Ieşire, citire: (XXXIII, 11-23)
9
[R]PREOTUL:[/R] Să luăm aminte!
[R]CÂNTĂREŢUL citește:[/R] Domnul însă grăia cu Moise faţă către faţă, cum ar grăi cineva cu prietenul său. După aceea Moise se întorcea în tabără; iar tânărul său slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu părăsea cortul. Atunci a zis Moise către Domnul: „Iată, Tu îmi spui: Du pe poporul acesta, dar nu mi-ai descoperit pe cine ai să trimiţi cu mine, deşi mi-ai spus: Te cunosc pe nume şi ai aflat bunăvoinţă înaintea ochilor Mei. Deci, de am aflat bunăvoinţă în ochii Tăi, arată-Te să Te văd, ca să cunosc şi să aflu bunăvoinţă în ochii Tăi şi că acest neam e poporul Tău“. Şi a zis Domnul către el: „Eu Însumi voi merge înaintea Ta, şi Te voi duce la odihnă“. Zis-a Moise către Domnul: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, atunci să nu ne scoţi de aici; căci prin ce se va cunoaşte cu adevărat că eu şi poporul Tău am aflat bunăvoinţă înaintea Ta? Au nu prin aceea ca Tu să fii însoţitorul nostru? Atunci eu şi poporul Tău vom fi cei mai slăviţi dintre toate popoarele de pe pământ“. Şi a zis Domnul către Moise: „Voi face şi ceea ce zici tu, pentru Că tu ai aflat bunăvoinţă înaintea Mea şi te cunosc pe tine mai mult decât pe toţi“. Iar Moise a zis: „Arată-mi slava Ta“. Zis-a Domnul către Moise: „Eu voi trece pe dinaintea ta toată slava Mea, voi rosti numele lui Iahve înaintea ta, şi pe cel ce va fi de miluit îl voi milui şi cine va fi vrednic de îndurare, de acela Mă voi îndura“. Apoi a adăugat: „Faţa Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască“. Şi iarăşi a zis Domnul: „Iată aici la Mine un loc: şezi pe stânca aceasta; când va trece slava Mea, te voi ascunde în scobitura stâncii şi voi pune mâna Mea peste tine până voi trece; iar când voi ridica mâna Mea, vei vedea spatele Meu, iar faţa Mea nu o vei vedea!“ (se încheie melodios)
[R]PREOTUL:[/R] Înţelepciune! Să luăm aminte!
[R]STRANA cântă:[/R] Al doilea Prochimen din Triod - glasul 4
Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate! Luptă împotriva celor ce se luptă cu mine! (Psalmul 34, 1)
Stih : Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu! (Psalmul 34, 2)
Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate! Luptă împotriva celor ce se luptă cu mine!
10
Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate! Luptă împotriva celor ce se luptă cu mine!
A doua Paremie din Triod
[R]PREOTUL:[/R] Înţelepciune!
[R]CÂNTĂREŢUL:[/R] De la Iov, citire: (XLII, 12-17)
[R]PREOTUL:[/R] Să luăm aminte!
[R]CÂNTĂREŢUL citește:[/R] Şi Dumnezeu a binecuvântat sfârşitul vieţii lui Iov mai bogat decât începutul ei, şi el a strâns patrusprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de asine. Şi a avut şapte fii şi trei fete. Celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua Keţia şi celei de-a treia Keren-Hapuc. Iar în toată ţara nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov, şi tatăl lor le făcu părtaşe la moştenire, lângă fraţii lor. Şi Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam. Şi Iov muri bătrân şi încărcat de zile. Şi este scris, că iar se va scula el împreună cu cei pe care Domnul îi va învia. Aceasta s-a tâlcuit din cartea Ariană, când a locuit Iov în pământul Avsitidei în hotarele Idumeii şi ale Arabiei şi mai înainte era numele lui Iovav. Şi luând femeie din Arabia a născut fiu, al cărui nume era Enon. Pe tatăl său l-a chemat Zare, fecior din feciorii lui Isav. Iar pe mama sa Vosorra, şi a fost el al cincilea de la Avraam!“ (se încheie melodios)
A treia Paremie din Triod
[R]PREOTUL:[/R] Înţelepciune!
[R]CÂNTĂREŢUL:[/R] Din Prorocia lui Isaia, citire: (LII, 13 – LIV, 1)
[R]PREOTUL:[/R] Să luăm aminte!
[R]CÂNTĂREŢUL citește:[/R] Acestea zice Domnul: Iată că sluga Mea va propăşi, Se va sui, mare Se va face şi Se va înălţa pe culmile slavei! Precum mulţi s-au spăimântat de El - aşa de schimonosită îi era înfăţişarea lui, şi chipul lui atât de fără asemănare cu oamenii - tot aşa va fi pricină de mirare pentru multe popoare; înaintea Lui regii vor închide gura, că acum văd ceea ce nu li s-a spus şi înţeleg ceea ce n-au auzit. Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi? Crescut-a înaintea lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nicio înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni. Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit bătut şi chinuit de Dumnezeu, dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile 11
noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu Şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere S-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura sa. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Căci s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte. Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rele, după moartea Lui, cu toate că nu săvârşise nicio nedreptate, şi nici înşelăciune nu fusese în gura lui. Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va propăşi. Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale, şi de mulţumire Se va sătura. Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le va lua asupra Sa. Pentru aceasta îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, ca răsplată că Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa. Veseleşte-te, cea stearpă, tu, care nu te-ai zvârcolit în dureri de naştere, căci mai mulţi sunt fiii celei părăsite decât ai celei cu bărbat - zice Domnul. (se încheie melodios)
Citirea Apostolului
[R]PREOTUL:[/R] Să luăm aminte! Pace tuturor!
[R]CÂNTĂREŢUL:[/R] Şi duhului tău. Și cântă Prochimenul - glasul 6 :
Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. (Psalmul 87, 6)
Stih : Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. (Psalmul 87, 1)
[R]PREOTUL:[/R] Înţelepciune!
[R]CÂNTĂREŢUL rostește:[/R] Din Epistola întâi către Corinteni, a Sfântului Apostol Pavel, citire: (I, 18 - 31; II, 1 - 2)
[R]PREOTUL:[/R] Să luăm aminte!
[R]CÂNTĂREŢUL citește:[/R] Fraţilor, cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; însă pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Căci scris este: „Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi o voi nimici“. Unde e înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul veacului acestuia? Oare n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia? 12
Că de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei sminteală, pentru neamuri, nebunie. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei, şi elini, pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Fraţilor, eu însumi, când am venit la voi şi v-am vestit Taina lui Dumnezeu, n-am venit ca meşter-cuvântător, ori ca înţelept. Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta răstignit. (se încheie melodios)
[R]PREOTUL:[/R] Pace ţie, cititorule!
[R]CÂNTĂREŢUL:[/R] Şi duhului tău! Aliluia! Glasul 1 :
Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu! (Psalmul 68, 1)
Stih : Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz. (Psalmul 68, 23)
Aliluia! Aliluia! Aliluia!
Citirea Sfintei Evanghelii
[R]PREOTUL:[/R] Înţelepciune! Drepţi! Să ascultăm Sfânta Evanghelie! Pace tuturor!
[R]STRANA:[/R] Şi duhului tău.
[R]PREOTUL:[/R] Din Sfânta Evanghelie de la Matei, Luca și Ioan, citire.
[R]STRANA:[/R] Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!
[R]PREOTUL:[/R] Să luăm aminte! Și, dintre Sfintele Uşi, citeşte Sfânta Evanghelie: Matei, 27, 1 – 38; Luca, 23, 39-43; Matei, 27, 39-43, 45-54; Ioan, 19, 31-37; Matei, 27, 55-61 :
În vremea aceea, făcându-se ziuă, căpeteniile preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare; şi legându-L, L-au dus şi L-au dat dregătorului Ponţiu Pilat. Atunci Iuda, cel care L-a vândut, văzând că Iisus a fost osândit la moarte, s-a căit şi a întors căpeteniilor preoţilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, zicând: „Am greşit, căci am vândut sânge nevinovat“. Iar ei i-au răspuns: „Ce ne priveşte pe noi? Tu vei da seama!“ Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat de acolo şi s-a dus de s-a spânzurat. Dar căpeteniile preoţilor adunând arginţii, au zis: „Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preţ de sânge“. Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. De aceea s-a numit ţarina aceasta, Ţarina Sângelui, până în ziua de astăzi. Atunci 13
s-a împlinit ceea ce s-a spus prin Prorocul Ieremia, care zice: „Și au luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui preţuit, care s-a preţuit de fiii lui Israel, şi i-au dat pe Ţarina Olarului, aşa cum mi-a spus mie Domnul“. Iar Iisus stătea înaintea dregătorului şi L-a întrebat dregătorul, zicând: „Tu eşti împăratul iudeilor?“ Iar Iisus i-a răspuns: „Tu zici“. Dar când Îl învinuiau căpeteniile preoţilor şi bătrânii, nu răspundea nimic. Atunci I-a zis Pilat: „Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta?“ Însă nu i-a răspuns lui niciun cuvânt, încât dregătorul se mira foarte mult. Iar la sărbătoarea Paştilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze pentru popor un vinovat, pe care îl voiau ei. Şi aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba. Deci, adunaţi fiind ei, le-a zis Pilat: „Pe care voiţi să vi-l eliberez? Pe Baraba, sau pe Iisus, care se cheamă Hristos?“ Căci ştia că din răutate L-au dat lui. Şi, pe când şedea Pilat pe scaunul de judecată, femeia lui a trimis la el acest cuvânt: „Nimic să nu faci Dreptului acestuia, pentru că multe am suferit astăzi în vis pentru Dânsul“. Căpeteniile preoţilor şi bătrânii îndemnau însă mulţimea ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. Dar dregătorul, răspunzând, i-a întrebat: „Pe care din amândoi voiţi să vă eliberez?“ Iar ei i-au răspuns: „Pe Baraba“. Atunci Pilat le-a zis: „Dar ce voi face lui Iisus, care se cheamă Hristos?“ I-au răspuns cu toţii: „Să se răstignească!“ Dregătorul i-a întrebat iarăşi: „Dar ce rău a făcut?“ Ei însă mai tare strigau şi ziceau: „Să se răstignească!“ Deci văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai multă gâlceavă se face, a luat apă, s-a spălat pe mâini înaintea poporului şi a zis: „Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia; voi veţi da seamă!“ Şi răspunzând tot poporul, a zis: „Sângele Său asupra noastră şi asupra copiilor noştri“. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, bătându-L, L-a dat să fie răstignit. Atunci ostaşii dregătorului, ducând pe Iisus în pretoriu, au adunat în jurul Lui toată mulţimea ostaşilor şi dezbrăcându-L, L-au îmbrăcat cu o mantie roşie. Apoi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi o trestie în mâna Sa cea dreaptă; şi îngenunchind înaintea Lui, îşi băteau joc de Dânsul, zicând: „Bucură-Te, Împăratul iudeilor!“ Şi scuipând asupra Lui, luau trestia şi-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit L-au dezbrăcat de mantia roşie şi L-au îmbrăcat în hainele Sale, şi L-au dus să-L răstignească. Însă, ieşind cu Dânsul, au găsit pe un om din Cirena, cu numele Simon; pe acesta l-au silit să ducă Crucea Lui. Şi venind la locul numit Golgota, care înseamnă „Locul Căpăţânii“, I-au dat să bea oţet amestecat cu fiere, dar gustând, n-a voit să bea. Dar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Sale, aruncând sorţi, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Prorocul: „Au împărţit hainele Mele loruşi, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi“. Apoi ostaşii au şezut jos şi-L păzeau acolo. Iar deasupra capului I-au pus vina Sa scrisă: „Acesta este Iisus, împăratul iudeilor“. Tot atunci au răstignit împreună cu Dânsul doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Sa. Iar trecătorii îşi băteau joc, clătinând capetele lor şi zicând: 14
„Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe Cruce“. Asemenea şi căpeteniile preoţilor îşi băteau şi ei joc de Dânsul, împreună cu cărturarii şi cu bătrânii, şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit, dar pe Sine nu poate să Se mântuiască? Dacă este împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe Cruce şi vom crede în El. S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum, dacă Îl iubeşte, căci a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu“. În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii cei răstigniţi împreună cu Dânsul. Dar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: „Eli, Eli, lama sabahtani?“, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“ Însă unii dintre cei care stăteau acolo, auzind acestea, ziceau: „Pe Ilie îl strigă Acesta“. Şi îndată unul dintre ei, alergând şi luând un burete, l-a umplut de oţet şi, punându-l într-o trestie, I-a dat să bea. Iar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască“. Dar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos, iar pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat, şi ieşind din morminte, după Învierea Sa, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. Iar sutaşul şi cei care păzeau împreună cu el pe Iisus, văzând cutremurul şi cele ce s-au întâmplat, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Omul acesta“. Iar iudeii, de vreme ce era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbătă pe Cruce, căci era mare ziua acestei sâmbete, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci, au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi; asemenea şi pe ale celuilalt răstignit împreună cu El. Venind însă la Iisus, dacă au văzut că murise, nu I-au mai zdrobit fluierele picioarelor; ci unul din ostaşi L-a împuns cu suliţa în coastă şi îndată a ieşit sânge şi apă. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi adevărată este mărturisirea lui; şi acela ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi. Căci s-au săvârşit toate acestea, ca să se împlinească Scriptura: „Nici un os dintr-însul nu se va zdrobi“. Şi iarăşi altă Scriptură, care zice: „Vor privi pe Acela pe care L-au împuns“. Şi erau acolo, privind de departe, multe femei, care merseseră din Galileea după Iisus, slujind Lui, între care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacob şi a lui Iosie, şi mama fiilor lui Zevedeu. Iar când s-a înserat, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care era şi el ucenic al lui Iisus. Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat a poruncit să i se dea trupul. Şi Iosif, luând trupul, L-a înfăşurat în giulgiu curat de in şi L-a pus într-un mormânt nou al său însuşi, pe care îl săpase în stâncă. După aceea a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului şi s-a dus. Iar Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi şedeau în faţa mormântului. 15
[R]STRANA:[/R] Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!
Ectenia întreită (a cererii stăruitoare)
[R]PREOTUL:[/R] Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru să zicem!
[R]STRANA:[/R] Doamne, miluiește!
[R]PREOTUL:[/R] Doamne, Atotstăpânitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte!
[R]STRANA:[/R] Doamne, miluiește!
[R]PREOTUL:[/R] Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte!
[R]STRANA răspunde după fiecare cerere:[/R] Doamne, miluieşte! [R](de trei ori)[/R]
[R]PREOTUL:[/R] Încă ne rugăm pentru Preasfinţitul Părintele nostru (Numele), episcopul (denumirea eparhiei), pentru sănătatea și mântuirea lui.
Încă ne rugăm pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru conducătorii ţării noastre, pentru mai marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos armată, pentru sănătatea și mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru fraţii noştri: preoţi, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi şi monahii şi pentru toţi cei întru Hristos fraţi ai noştri.
Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai acestei sfinte biserici şi pentru toţi cei mai înainte adormiţi părinţi şi fraţi ai noştri dreptslăvitori creştini, care odihnesc aici şi pretutindeni.
Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu enoriaşi, ctitori şi binefăcători ai acestui sfânt locaş.
Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi întru tot cinstită biserica aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă de la Tine mare şi bogată milă.
[R]STRANA:[/R] Doamne, miluieşte! [R](de trei ori)[/R]
[R]PREOTUL:[/R] Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor!
[R]STRANA:[/R] Amin!
Apoi, citește : Rugăciunea
16
Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat să ne păzim noi!
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaslăvit este numele Tău în veci! Amin!
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine!
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-ne pe noi îndreptările Tale!
Binecuvântat eşti, Stăpâne, înţelepţeşte-ne pe noi cu îndreptările Tale!
Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-ne pe noi cu îndreptările Tale!
Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea!
Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie slavă se cuvine: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
Ectenia cererilor şi plecarea capetelor
[R]PREOTUL:[/R] Să plinim rugăciunea noastră cea de seară Domnului!
[R]STRANA:[/R] Doamne, miluieşte!
[R]PREOTUL:[/R] Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău!
[R]STRANA:[/R] Doamne, miluieşte!
[R]PREOTUL:[/R] Seara toată desăvârşită, sfântă, în pace şi fără de păcat, de la Domnul să cerem!
[R]STRANA răspunde după fiecare cerere:[/R] Dă, Doamne!
[R]PREOTUL:[/R] Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor al sufletelor şi al trupurilor noastre, de la Domnul să cerem!
Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem!
Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, de la Domnul să cerem!
Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi, de la Domnul să cerem!
Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, să cerem!
[R]STRANA:[/R] Dă, Doamne!
[R]PREOTUL:[/R] Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți Sfinții să o pomenim!
17
[R]STRANA:[/R] Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
[R]PREOTUL:[/R] Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm!
[R]STRANA:[/R] Ție, Doamne!
[R]PREOTUL:[/R] Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor!
[R]STRANA:[/R] Amin!
[R]PREOTUL:[/R] Pace tuturor!
[R]STRANA:[/R] Şi duhului tău!
[R]PREOTUL:[/R] Capetele noastre Domnului să le plecăm!
[R]STRANA:[/R] Ţie, Doamne!
Rugăciunea plecării capetelor
[R]PREOTUL rostește, în taină:[/R] Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plecat cerurile şi Te-ai pogorât pentru mântuirea neamului omenesc, caută spre robii Tăi şi spre moştenirea Ta! Că Ţie, Judecătorului celui înfricoşător şi iubitor de oameni, şi-au plecat capetele şi și-au supus grumajii robii Tăi, nu de la oameni aşteptând ajutorul, ci nădăjduind în mila Ta şi dorind după mântuirea Ta. Pe aceştia păzeşte-i în toată vremea, și în seara de acum şi în noaptea ce vine, de tot vrăjmaşul şi de toată lucrarea cea potrivnică a diavolului, de cugete deşarte şi de relele aduceri aminte!
După care, cu voce tare, rostește Ecfonisul : Fie stăpânirea împărăţiei Tale binecuvântată şi preaslăvită, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor!
[R]STRANA:[/R] Amin!
În timpul Stihoavnei , cel mai mare, îmbrăcat în toate veșmintele, pregătește Sfântul Epitaf, pe care îl așază pe Sfânta Masă şi îl cădeşte împrejur de trei ori. Apoi îl ridică patru clerici (la parohii, preotul poate fi ajutat de paracliseri, sau de epitropii bisericii), purtându-l deasupra capetelor, protosul/preotul mergând dedesubtul Epitafului, cu Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce. Ei ies prin uşa de miazănoapte şi vin în mijlocul bisericii, unde, după ce înconjoară masa pregătită din vreme, îl aşază pe ea, punând deasupra Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce. Apoi protosul/preotul cădeşte împrejur Epitaful de trei ori şi face două metanii, sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi Sfântul Epitaf, apoi mai face o metanie, se pleacă spre strane şi merge în Sfântul Altar.
18
La Stihoavnă, Stihirile podobnice din Triod - glasul 2
Însăși podobia
Când Te-a pogorât de pe lemn, mort, cel din Arimateea pe Tine, viaţa tuturor, cu smirnă şi cu giulgiu Te-a înfăşurat, Hristoase, şi cu dragoste s-a îndemnat a săruta, cu inima şi cu buzele, trupul Tău cel nestricat. Însă fiind cuprins de frică, se bucura strigând către Tine: Slavă smereniei Tale, Iubitorule de oameni!
Stih : Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins. (Psalmul 92, 1)
Când ai fost pus în groapă nouă pentru toţi, Izbăvitorule al tuturor, iadul cel cu totul de râs văzându-Te s-a îngrozit, zăvoarele s-au sfărâmat şi porţile s-au zdrobit, mormintele s-au deschis, morţii au înviat. Atunci şi Adam cu mulţumire, bucurându-se, a strigat Ţie: Slavă smereniei Tale, Iubitorule de oameni!
Stih : Pentru că a întărit lumea, care nu se va clătina. (Psalmul 92, 2)
Când ai fost închis în groapă cu trupul voind, Cel ce rămâi din firea Dumnezeirii necuprins şi nemărginit, ai încuiat cămările morţii, şi ai deşertat toate împărăţiile iadului, Hristoase. Atunci ai învrednicit şi această Sâmbătă binecuvântării dumnezeieşti şi slavei şi luminii Tale.
Stih : Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile. (Psalmul 92, 7)
Când Te-au văzut Puterile, Hristoase, clevetit de cei fără de lege, ca şi cum ai fi fost amăgitor, şi piatra mormântului pecetluită cu mâinile, cu care au împuns coasta Ta cea nestricăcioasă, atunci s-au spăimântat de nespusă îndelungă-răbdarea Ta. Însă bucurându-se de mântuirea noastră, au grăit către Tine: Slavă smereniei Tale, Iubitorule de oameni!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Glasul 5
Pe Tine, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu un veşmânt, pogorându-Te de pe lemn Iosif cu Nicodim şi văzându-Te mort, gol, neîngropat, luând plângere cu umilinţă şi tânguindu-se au zis: Vai mie, preadulce Iisuse!, pe Care cu puţin mai înainte văzându-Te soarele pe Cruce răstignit, cu întuneric s-a îmbrăcat şi pământul de frică s-a cutremurat şi catapeteasma Templului s-a rupt. Dar iată Te văd acum pe Tine, supunându-Te morţii de bunăvoie pentru mine. Cum Te voi îngropa, Dumnezeul meu? Sau cum Te voi înfăşura cu 19
giulgiuri? Sau cu ce mâini mă voi atinge de trupul Tău cel nestricat? Sau ce cântări voi cânta ducerii Tale de aici, Îndurate? Slăvesc Pătimirile Tale, cu cântări laud îngroparea Ta împreună cu Învierea, cântând: Doamne, slavă Ţie!
Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace! Că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care o ai gătit înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău, Israel.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi! (de trei ori, închinându-ne de fiecare dată)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi! Doamne, curăţeşte păcatele noastre! Stăpâne, iartă fărădelegile noastre! Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău!
Doamne, miluieşte! [R](de trei ori)[/R]
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău! Vie Împărăţia Ta! Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ! Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean!
[R]PREOTUL:[/R] Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor!
[R]STRANA:[/R] Amin!
Troparul - glasul 2
Iosif cel cu bun chip de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l l-a pus.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Alt Tropar - glasul 2 20
Mironosiţelor femei, stând lângă mormânt, îngerul a grăit: Miresmele morţilor sunt cuviincioase, iar Hristos putrejunii S-a arătat străin. (se încheie melodios)
Otpustul mare
[R]PREOTUL:[/R] Înţelepciune!
[R]STRANA:[/R] Binecuvintează!
[R]PREOTUL:[/R] Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor!
[R]STRANA:[/R] Amin! Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a dreptslăvitorilor creştini şi Sfântă Biserica Ta în veacul veacului!
[R]PREOTUL:[/R] Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
[R]STRANA:[/R] Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
[R]PREOTUL:[/R] Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ție!
[R]STRANA:[/R] Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin! Doamne, miluieşte! [R](de trei ori)[/R] Părinte, binecuvintează!
[R]PREOTUL:[/R] Cel ce, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, Pătimirile cele înfricoşătoare şi Crucea cea de viaţă făcătoare şi îngroparea cea de voie cu trupul a primit, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Maici, ale Sfinților, slăviților și întrutot lăudaților Apostoli, ale Sfântului (Numele Sfântului al cărui hram îl poartă biserica), ocrotitorul nostru, ale Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului, ale Sfântului Sfințit Mucenic Antipa, episcopul Pergamului şi ale celor împreună cu dânşii, a căror pomenire o săvârșim, ale Sfinților şi Drepților dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana și pentru ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, ca un bun și de oameni iubitor!
[R]STRANA:[/R] Amin!
[R]PREOTUL:[/R] Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!
[R]STRANA:[/R] Amin! (lung și melodios)
21