„Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”
(Marcu 8, 34-38; 9, 1)
1. Introducere – Crucea nu rămâne doar în biserică
Iubiți credincioși,
Duminica aceasta vine imediat după sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci și Biserica ne pune înainte un cuvânt care nu este ușor:
„Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”
Observați primul cuvânt: „Oricine voiește”.
Hristos nu ne obligă.
Nu spune: „Dacă vrei, dar fără cruce”.
Nu spune: „Vino după Mine și îți voi lua toate greutățile”.
Ci spune foarte limpede:
„Ia-ți crucea și urmează-Mi.”
De ce?
Pentru că nu există creștinism fără Cruce.
Putem avea icoane în casă, putem aprinde lumânări, putem veni la biserică, putem face multe lucruri bune. Dar, la un moment dat, fiecare dintre noi trebuie să răspundă la întrebarea:
„Doamne, sunt gata să Te urmez și atunci când drumul Tău trece prin suferință?”
2. Ce înseamnă „să-și ia crucea”?
Crucea nu înseamnă să căutăm suferința.
Nu înseamnă să spunem:
„Asta este crucea mea, trebuie să sufăr și să nu fac nimic.”
Nu!
Crucea poate fi:
- o boală pe care o ducem cu credință;
- un copil pentru care ne rugăm ani de zile;
- un soț sau o soție cu care avem greutăți;
- un părinte bătrân de care trebuie să avem grijă;
- o nedreptate pe care o răbdăm fără să răspundem cu ură;
- o lipsă materială;
- o singurătate;
- o pierdere;
- o luptă cu propriile păcate.
Dar mai ales este lupta de fiecare zi de a rămâne cu Hristos.
Și aici este ceva foarte important:
Crucea nu este doar ceea ce ni se întâmplă.
Crucea este și felul în care alegem să trecem prin ceea ce ni se întâmplă.
Doi oameni pot trece prin aceeași suferință.
Unul poate spune:
„Doamne, de ce eu?”
Celălalt poate spune:
„Doamne, nu înțeleg de ce mi-ai îngăduit aceasta, dar nu mă lăsa singur!”
Aceasta este diferența.
3. Hristos nu ne cere o cruce pe care El nu a purtat-o
Aici este marea noastră nădejde.
Hristos nu stă undeva departe și ne spune:
„Suferiți voi!”
El Însuși a urcat Golgota.
El Însuși a purtat Crucea.
El Însuși a fost batjocorit.
El Însuși a fost părăsit de oameni.
El Însuși a cunoscut durerea, lacrima și moartea.
De aceea, când omul creștin suferă, el nu spune:
„Dumnezeu nu știe ce înseamnă suferința mea.”
Ba da!
Hristos știe.
Știe ce înseamnă să fii rănit.
Știe ce înseamnă să fii nedreptățit.
Știe ce înseamnă să plângi.
Știe ce înseamnă să fii singur.
Și mai ales știe ce înseamnă să mergi până la capăt, fără să-L părăsești pe Dumnezeu.
4. „Să se lepede de sine”
Poate că aceasta este partea cea mai grea a Evangheliei.
Hristos nu spune doar:
„Ia-ți crucea.”
Spune înainte:
„Să se lepede de sine.”
Ce înseamnă?
Înseamnă să nu mai fie „eu” în centrul tuturor lucrurilor.
„Eu am dreptate!”
„Eu vreau!”
„Eu merit!”
„Eu nu iert!”
„Eu nu uit!”
„Eu nu mă duc la el!”
„Eu nu-mi cer iertare!”
Și uneori omul ajunge să poarte în suflet o cruce foarte grea, dar nu crucea lui Hristos, ci crucea propriului orgoliu.
Câtă lume suferă pentru că nu poate ierta!
Câtă lume îmbătrânește cu o supărare în suflet!
Câtă lume se culcă seara cu gândul:
„N-am să-l iert niciodată!”
Dar să ne întrebăm:
Cât timp mai avem?
Dacă mâine Dumnezeu ne cheamă?
Ce vom lua cu noi?
Casa?
Banii?
Pământul?
Mașina?
Certurile?
Răutățile?
Nu!
Vom pleca așa cum ne găsește Dumnezeu în suflet.
De aceea, uneori, cea mai grea cruce este să spui:
„Iartă-mă!”
Și uneori cea mai mare biruință este să spui:
„Te iert!”
5. Crucea din familie
Fraților,
Poate că unii dintre noi spun:
„Părinte, eu îmi duc crucea.”
Și poate chiar este adevărat.
Dar să ne întrebăm:
Suntem noi cruce pentru alții?
Pentru soț?
Pentru soție?
Pentru copii?
Pentru părinți?
Pentru vecini?
Pentru cei cu care lucrăm?
Pentru că există oameni care spun:
„Doamne, dă-mi putere să-mi duc crucea!”
Dar în același timp ei pun o cruce pe umerii altuia.
Prin cuvinte.
Prin răutate.
Prin judecată.
Prin nepăsare.
Prin mândrie.
Și poate că astăzi Hristos ne spune:
„Nu te mai uita doar la crucea pe care o porți tu. Uită-te și la crucea pe care o pui pe umerii celui de lângă tine.”
6. O întrebare pentru fiecare dintre noi
Aș vrea ca astăzi fiecare să plece din biserică cu o întrebare.
Nu să ne întrebăm:
„Cine m-a supărat?”
Nu:
„Cine mi-a greșit?”
Ci:
„Ce trebuie să schimb eu în viața mea ca să fiu mai aproape de Hristos?”
Poate trebuie să iert pe cineva.
Poate trebuie să-mi cer iertare.
Poate trebuie să mă rog mai mult.
Poate trebuie să mă spovedesc.
Poate trebuie să mă împac cu cineva.
Poate trebuie să mă întorc la biserică.
Poate trebuie să las un păcat pe care îl port de ani de zile.
Fiecare dintre noi știe în adâncul sufletului său care este locul unde Dumnezeu îi cere schimbarea.
7. Crucea nu este sfârșitul
Și aici este frumusețea Evangheliei.
Crucea lui Hristos nu s-a terminat în mormânt.
După Cruce a venit Învierea.
După Vinerea Mare a venit dimineața Învierii.
De aceea, creștinul poate să plângă, dar nu deznădăjduiește.
Poate să sufere, dar nu-L părăsește pe Dumnezeu.
Poate să cadă, dar se ridică.
Poate să treacă prin încercări, dar spune:
„Doamne, nu înțeleg ce mi se întâmplă, dar mă țin de Tine.”
Asta înseamnă credință.
Nu să ai o viață fără probleme.
Ci să-L ai pe Hristos în mijlocul problemelor tale.
8. Final – Crucea pe care o ducem astăzi
Iubiți credincioși,
În fața Sfintei Cruci să ne gândim astăzi la propria noastră viață.
Poate fiecare dintre noi are o cruce pe care numai el o știe.
Poate cineva de lângă noi zâmbește, dar în sufletul lui plânge.
Poate cineva vine la biserică și nu spune nimănui ce durere poartă.
Poate cineva se roagă de ani de zile pentru un copil.
Poate cineva își plânge soțul sau soția.
Poate cineva are un copil plecat departe.
Poate cineva este bolnav.
Poate cineva se luptă cu un păcat pe care nu reușește să-l biruiască.
Și tuturor acestora Hristos le spune astăzi:
„Nu te teme!”
„Nu ești singur!”
„Ia-ți crucea!”
„Urmează-Mi!”
Pentru că Crucea fără Hristos este doar suferință.
Dar Crucea împreună cu Hristos devine drum spre Înviere.
De aceea, să nu-I cerem lui Dumnezeu doar:
„Doamne, ia-mi crucea!”
Ci să-I spunem:
„Doamne, dacă aceasta este crucea pe care trebuie să o duc, dă-mi putere să o duc cu Tine.
Nu mă lăsa să cad în deznădejde.
Nu mă lăsa să mă despart de Tine.
Și fă ca, după Crucea acestei vieți, să ajung la lumina Învierii Tale.”
Amin!
